“Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” (Eminescu)
S-au împlinit 33 de ani de la ,,revoluția'' din 1989 furată, fără să cunoaștem adevărul în totalitate. Cozile de topor ne-au vândut avuția națională străinilor la talcioc, dovadă marea majoritate a obiectivelor economice, cele mai profitabile, au fost înstrăinate; datoria externă pe termen mediu și lung a atins cote îngrijorătoare; balanța comercială a țării a ajuns la cel mai mare deficit din istoria sa, iar sărăcia, frigul, foamea, frica de boală ne amenință din nou. Vremelnicii guvernanți care s-au perindat la conducerea țării, indiferent de culoarea politică, au secretizat tranzacțiile prin care ne-au vândut țara. În decembrie 1989, cei care au ieșit în stradă au cerut abandonarea unui singur partid și instaurarea unui sistem democratic prin alegeri libere. Prin urmare, imediat au apărut o sumedenie de partide cu doctrine politice confuze. Până la urmă, pe eșichierul politic au rămas două partide autentice: Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal. Sunt momente când și doctrinele acestor partide se suprapun, încât nu mai reușești să sesizezi care este de dreapta și care este de stânga. Pentru noi, mureșenii, mai activi, se pare că au fost parlamentarii PSD și AUR. Românii au crezut că “revoluția” le-a oferit șansa la o viață nouă în libertate, că se va termina cu hoția și minciuna, că se vor instaura criterii de competență în toate domeniile de activitate, că se va promova o politică externă și internă în interesul națiunii și că vom trăi în demnitate. Treptat, ne-am dat seama că ne-am înșelat, fiindcă, cu o iuțeală incredibilă, patronii din țară, încurajați de sistemul corporatist internațional, s-au năpăstuit asupra bogățiilor naționale, acumulând, în scurt timp, averi colosale. Cu sprijinul cozilor de topor, indivizi corupți din conducerea țării au oferit străinilor resursele naturale ale României la prețuri modice. Mai auzim analiști politici care declară că România a devenit cea mai săracă țară din UE, alături de Bulgaria, că suntem o colonie economică a Occidentului, umilită de străini. Să ne aducem aminte de previziunile fostului conducător al României, Nicolae Ceaușescu, când a fost târât în fața plutonului de execuție din ordinul celor care au furat “Revoluția”. Toți cetățenii României cunosc realitățile despre obiectivele economice înstrăinate sau lichidate de corporațiile străine. Am scris de nenumărate ori despre unitățile industriale din județul nostru ajunse în proprietatea unor Companii franceze, germane, italiene sau austriece, fără ca cei vinovați de trădare să fie pedepsiți, ba mai mult, un politician mureșean, despre care nici istoria nu va scrie, m-a acuzat în fel și chip. Să mai trăiască încă trei generații și tot nu va avea hasnă de comisioanele încasate. Practic, ne aflăm într-un război mondial economic, mult mai perfid decât cel militar. Ungaria pune stăpânire pe Ardeal prin investițiile din agricultură și industria alimentară; Austria a devenit stăpână pe resursele energetice; Franța ne-a scos pe tușă industria alimentară, iar guvernanții noștri sunt neputincioși, rușinați pentru a se considera patrioți. Am avut un ministru la Agricultură, un oltean tânăr, pe care l-au mazilit fiindcă era prea curajos, vezi Doamne, a încurajat gratuit angajarea unui cumătru al altui politician. Papură să fie, că noduri sunt destule! Veți spune că noi, toți suntem vinovați, că cei pe care i-am ales sunt din neamul nostru, nu sunt extratereștri. Este adevărat că în ultimii ani, fața României s-a schimbat, că hoția a început să fie sub controlul justiției, că au mai rămas doar găinarii care mai practică această îndeletnicire, hoții cu gulere albe sunt la răcoare sau în curs de cercetare. Un medic român, stabilit în SUA, mi-a relatat că a fost la un Congres, în Franța. S-a urcat într-un taxi condus de un marocan, iar când au trecut pe lângă un grup de oameni gălăgioși, marocanul i-a spus că aceia sunt români hoți. I-am reproșat medicului că trebuia să-i spună că aceia nu erau români, ci niște cetățeni pe care francezii îi compătimeau până în 1990, acuzând România că nu respectă drepturile omului, că îi persecută, iar acum, în democrație, a sosit vremea să se pricopsească cu ei și să le apere “drepturile omului” prin ajutoare sociale fără muncă.
Să-mi fie cu iertare, dar doresc să vă relatez o întâmplare în aparență minoră, despre cum este furată din interior România, țară bogată în care, timp de 33 ani, s-a furat și se fură în continuare. De Anul Nou, în satul meu, cu banii din ajutoarele sociale acordate la timp persoanelor defavorizate, s-a cumpărat un adevărat arsenal de muniție sub formă de dispozitive explozive. Tinerii, nu le pot spune etnia, mi-au bombardat stupina. I-am spus unuia dintre ei, care a terminat opt clase, dar nu știe să scrie și să citească “vă dau românii bani pentru mâncare, căldură și școală, iar voi îi risipiți pe muniție... la muncă, nu la cerșit!”
Mi-a răspuns rânjind: “cine-i harnic și muncește, ori îi prost, ori nu gândește”.
Vasile Bota
