Obiceiul “Udatul nevestelor”, unic în țară, sărbătorit anual în a doua zi de Rusalii la Podul Hodacului de pe Valea Gurghiului, care consfințește intrarea oficială a tinerelor familii în rândul celor căsătoriți, fiind și un rit de fertilitate, a ajuns cunoscut în multe țări din Europa, grație Ansamblului folcloric tradițional “Hodăceana”, inițiat în urmă cu 20 de ani, de soții Eugen și Cornelia Butilcă din comuna Hodac.
Înființat în anul 2003 pentru a pune în valoare tradiția folclorică a Văii Gurghiului, Ansamblul “Hodăceana” a adunat sute de diplome, premii și distincții naționale și internaționale pentru autenticitate și pentru frumusețea porturilor populare, fiind invitat de onoare la numeroase manifestări din țară și de peste hotare.
Din repertoriul ansamblului fac parte numeroase suite de joc și obiceiuri strămoșești: Suită din Hodac - Bătrânescu, Suită din Hodac - De-a Bota, Suită din Hodac - Banu Mărăcine, Suită din Maramureș, Suită din Codru, Fecioreasca fetelor - Fetele de la Căpâlna, Fecioreasca băieților - Bărbuncul.
Printre obiceiurile promovate de “Hodăceana”, cel mai popular și unic este “Udatul nevestelor”, care pentru hodăceni este considerat “momentul culminant al desfășurării obiceiurilor tradiționale de peste an”.
“Pe lângă caracterul de străvechi rit de fertilitate, obiceiul “Udatul nevestelor” are și un important rol social în viața satului, prin el se disting tinerele perechi, și era consfințită intrarea oficială a lor în rândul celor căsătoriți - putea fi chiar un rit de trecere - intrarea tinerelor perechi în rândul însurățeilor. Începe jocul lin după melodia duioasă a jocului ardelean “De-a lungul” , după care începe “Bătuta”. În fruntea jocului se află nevestele tinere căsătorite de la Rusaliile trecute până la cele prezente, iar apoi perechile în joc se îndreaptă spre apa Gurghiului, unde va urma udatul. În acest timp, se cântă “Drag mi-i mie a juca,/ Cu nevasta altuia./ Să mă duc s-o bag în apă,/ Scoate-o vere de ți-i dragă”, ne descrie Cornelia Butilcă acest minunat obicei.
Întrucât Hodacul este o așezare de oieri, țapinari și meșteri specializați în prelucrarea și modelarea lemnului, Ansamblul “Hodăceana” are un repertoriu extrem de bogat, spectaculos, între acestea regăsindu-se și obiceiurile “Chiuitul la găină”, “Tocmeala tinerilor căsătoriți”, “Întoarcerea țapinarilor”, “Claca la cosit”, “Măsura oilor”, “Spălatul la vâltoare”, “La cules de sânziene” și “Carul cu zestrea miresei”.
“Pe la sfârșitul lunii aprilie, oile se adună în turme și după trei zile are loc «Măsura oilor», când toți proprietarii de oi se prezintă la stână, se mulg oile și se măsoară laptele cu niște măsuri speciale (cumpănă, găleată, fărtai, potoriță și kilogram). După cantitatea de lapte măsurat se stabilește brânza ce urmează să o primească proprietarul oilor în timpul verii. La fel și «Întoarcerea Țapinarilor». Din cele mai vechi timpuri, hodăcenii au avut diferite ocupații, între care creșterea animalelor, munca câmpului și munca la pădure în exploatări forestiere. Toate acestea le aduceau un venit în familie, fiind conștienți că numai munca le poate asigura un trai decent. Munca la pădure era deosebit de grea și periculoasă. Astăzi se lucrează mecanizat, mult mai ușor, pe când în trecut se lucra cu toporul, țapina și fierăstrăul. Firește că existau și cântece specifice: «Hodăceanu-n zori de zi/ Lasă nevastă, copii/ Și pleca pe-o săptămână/ În pădurea cea bătrână./ În Munții Gurghiului/ Pe Valea Fâncelului./ Acolo când ajungea/ O colibă își făcea/ Din cetină și pământ/ Să fie ferit de vânt./ Și muncea pe-o zi, pe alta/ Până când se făcea plata./ Dar când plata se făcea/ Cinci creițari el că primea»“, ne povestește Cornelia Butilcă.
De asemenea, “Spălatul la Vâltoare” este una dintre moștenirile prețioase care ne-au rămas de la strămoșii noștri, multe dintre vâltorile de pe Valea Gurghiului fiind perfect funcționale și acum. Vâltorile, aflate la marginea unor râuri care curg cu viteză mare, cum
este Gurghiul, sunt instalații țărănești construite de om pentru spălarea țesăturilor grele, au o formă conică în care cade apa de la o anumită înălțime, formând un vârtej care centrifughează țesăturile.
“La Hodac încă se practică vâltoritul, de primăvara până toamna târziu, hodăcencele spală la vâltoare tot felul de țesături, greu de curățat manual, păstrând astfel o curățenie deosebită în casele lor”, ne spune coordonatoarea Ansamblului “Hodăceana'“.
Un alt meșteșug vechi promovat de “Hodăceana” este cel al confecționării fluierelor și naiurilor, “apărut din dorința hodăceanului de a cânta, de a doini în momentele când era singur cu oile sau vitele la păscut, ori serile petrecute în stâni și colibe”, dar și “Claca la cosit”, când femeile merg cu prânzul și scutură “brezdăle” (brazdele de iarbă cosită - n.r.).
“Oamenii de pe Valea Gurghiului păstrează cu sfințenie obiceiurile și tradițiile ancestrale, portul popular și un folclor de o valoare inestimabilă. Din anul 2003, activitatea Ansamblului «Hodăceana» s-a conturat în organizarea de activități culturale la nivel de comună, antrenând un număr mare de membri în cele trei grupe de dansatori (grupa de dansatori până la vârsta de 12 ani, grupa de dansatori de la 13 ani și liceenii și grupa seniorilor), grupul vocal și colindătorii, grupul de obiceiuri și tradiții, care a reușit să transpună în scenă un număr de nouă obiceiuri tradiționale păstrate de-a lungul timpului. De asemenea, și taraful «Dacii liberi», format din vioara I, vioara a II-a, contrabas, acordeon și fluier. Numărul membrilor activi oscilează tot timpul între 50 și 70. Din bătrâni până la noi, în circulația lor orală, creațiile populare s-au transmis din generație în generație, șlefuindu-se și schimbându-se odată cu evoluția societății, cu schimbările istoriei și ale individului. Obiceiurile și tradițiile s-au născut, au circulat, s-au transformat, există și azi, sunt iubite, fiind crescute din sufletul și pe aspirațiile de veacuri ale creatorului lor - poporul. Sunt frumoase și de neînlocuit pentru hrana sufletului, cu ele pe buze, țăranul își alină durerea sau tristețea și tot prin ele își exprimă dorul, entuziasmul sau exaltarea”, a declarat coordonatoarea Ansamblului “Hodăceana”, Cornelia Butilcă.
Potrivit Corneliei Butilcă, originea unor obiceiuri păstrate de acest grup folcloric poate fi dedusă din practici apărute în procesul muncii, altele putând fi puse în legătură cu rituri bazate pe credințe și mituri străvechi, dar toate sunt forme ale spiritualității noastre.
“Toate aceste obiceiuri sunt extrase dintr-o realitate a vieții, fac legătura între generații păstrându-se în timp și trec de la bătrâni până la noi, de la străbuni la nepoți. Frumoasele obiceiuri și tradiții românești constituie o indiscutabilă carte a vieții, un îndrumător pentru demnitate, cinste, omenie, care duc la dezvoltarea mândriei naționale. Comoara aceasta neprețuită, numită folclor, este zestrea fiecărui neam și ansamblu artistic, fie că înseamnă literatură, muzică, joc, sculptură în lemn, olărit sau țesut, este în cultura noastră. Noi reînviem tradiția, promovăm obiceiurile, jocul și cântul popular în rândul generațiilor tinere. Portul nostru popular reprezintă pentru noi, hodăcenii de pe Valea Gurghiului, imaginea omului curat și mândru de obârșia lui, tradiția. Faima, frumusețea costumelor populare autentice și a suitelor de jocuri populare tradiționale locale din Hodac au fost duse aproape în toate zonele țării”, a arătat Cornelia Butilcă.
Pe parcursul celor 20 de ani de activitate culturală, Ansamblul “Hodăceana” a participat la numeroase festivaluri folclorice peste hotare, în Bulgaria, Italia, Franța de trei ori, Elveția, Republica Moldova, Republica Serbia de două ori și în Republica Macedonia de trei ori.
“Cu unele din aceste țări am avut și schimburi culturale. După ce am fost noi în Franța, pe Coasta de Azur, la Saint Tropez, Grimaud, Saint Maximin Ramatuelle, au venit și ei cu ansamblul lor folcloric la noi, la Hodac, la sărbătoarea noastră strămoșească «Udatul Nevestelor». Cei din Bressuire - Franța, localitate cu care suntem înfrățiți, au venit și ei cu ansamblul lor folcloric la sărbătoarea Hodacului. Dacă «Hodăceana» a fost de două ori în Torac-Voivodina din Serbia, au venit și ei cu ansamblul Asociației pentru Artă și Cultură Românească «Vichenție Petrovici Bocăluț» din Torac. Constituirea unui schimb de experiență între formațiile artistice reprezintă întărirea relațiilor de prietenie dintre acestea”, a afirmat coordonatoarea ansamblului.
La 20 de ani de la înființarea Ansamblului “Hodăceana”, Cornelia Butilcă este de părere că țelul acestui grup folcloric este de a uni și călăuzi spirite, de a deschide inimi și de a insufla respectul față de valorile culturii naționale românești.
“Obiectivele Ansamblului «Hodăceana» sunt promovarea culturii tradiționale, organizarea de festivaluri folclorice, spectacole, participarea la festivaluri județene, interjudețene, naționale, internaționale și transpunerea în scenă a datinilor și obiceiurilor moștenite de la bătrânii satului. Până acum am reușit să punem în scenă nouă obiceiuri legate de momente importante din viața omului, dar și cele legate de diferite ocupații tradiționale. Obiceiurile sunt manifestări prin care se comunică și se perpetuează valorile morale, ce s-au transmis din generație în generație”, a precizat Cornelia Butilcă.
La împlinirea a 20 de ani de la înființare, soții Eugen și Cornelia Butilcă au venit cu ideea publicării unui album aniversar, în care au prezentat fotografii din toată activitatea Ansamblului tradițional “Hodăceana”, însă și gândurile unor oameni care au intrat în contact cu tradițiile promovate de acesta.
“Când spun «Hodăceana», gândul mă duce la acei oameni minunați, care au format o familie închegată, de-a lungul celor 20 de ani de existență. O familie care a iubit valorile folclorului românesc, noblețea costumelor, interpretarea cântecelor și jocurilor populare tradiționale locale ale Hodacului. Bogăția tradițiilor populare la hodăceni este precum un măr cu roade multe și bune, de o frumusețe rar întâlnită și păstrată cu sfințenie din generație în generație. Costumul popular reprezintă identitatea hodăceanului și dă o notă deosebită portului popular, remarcându-se mândria celor ce îl îmbracă. Frumusețea tradițiilor și obiceiurilor m-au făcut să particip la horele satului - cântece de nuntă, de dor, de joc, de jale, colinde și să inspir tineretului din Hodac acest gust popular, gust care devine în orice moment emoțional datorită păstrării zestrei lăsate de străbunii noștri”, spune profesoara Roxana Mariela Dan, din Hodac.
Ea arată că “Hodăceana” a fost și va fi mesagerul spiritualității poporului român, a frumosului, a colaborării, ducând mai departe valorile satului românesc.
“A dus frumusețea cântecului și jocului popular în toate zonele țării și colțurile Europei, lăsând spectatorilor amintiri de neuitat. Cuvintele frumoase și laudele nu ar fi existat, dacă în fruntea ansamblului nu ar fi fost minunata familie Eugen și Cornelia Butilcă”, a subliniat profesoara.(...) (Agerpres)
Sursa foto: Ansamblul “Hodăceana” și Agerpres
