În zori ne-au scos din marfare, au numărat umbrele tuturor, au șters din listă oamenii decedați pe drum și ne-au pus să semnăm pe propria răspundere că orice tentativă de evadare din localitatea în care vom fi repartizați înseamnă 25 de ani de ocnă silnică. Apoi, la comandă, am fost duși în apropiere, într-o localitate destul de mare. Acolo eram așteptați de un grup de “nacealnici”, iar ceva mai departe, lângă cordonul de soldați, se îmbulzeau, ca la urs, băștinașii, care încă nu știam de ce ne priveau încruntați și cu ură neascunsă. În timp ce “nacealnicii” ne studiau cu privirea și discutau cu ofițerii care ne-au adus, să vadă în listă cine și ce poate face, localnicii au început să arunce cu vorbe grele în noi: ucigașilor, bandiților, fasciștilor - voi ne-ați ucis bărbații și copiii în război. Acum ați venit să ne luați și pâinea de la gură. Și ne fluturau amenințător din pumn. Moldovenii se uitau spre mine ca la un cunoscător de limbă rusă și mă tot întrebau nedumeriți:. “Ce vor oamenii ieștia de la noi, că nu le-am făcut niciun rău”? Peste puțin timp, la mijloc de secol XX, am participat ca marfă vie la târgul de robi. Șefii din diferite localități veneau în fața deportaților, se uitau la statura și vârsta lor, la musculatură și îi întrebau dacă nu suferă de boli, dacă știu să lucreze la pământ, dacă au îngrijit vreodată animale și, fără să primească un răspuns, aruncau câte o înjurătură de birjar. Cam peste două ore, târgul de moldoveni era ca încheiat: rămăseserăm eu și câțiva bătrâni chinuiți, trecuți de 70 de ani. Cine ar fi avut nevoie de un intelectual în Siberia? Când au venit iarăși la mine, am vorbit în rusă cu ei și le-am repetat că am studii superioare neterminate, că am lucrat cu elevii, că știu trei limbi străine și vreau să predau în școală. De astă.dată au început să țipe de parcă le-aș fi spart, din greșeală, o ladă cu vodcă: “Cum, tu, dușman al puterii sovietice, să înveți generațiile tinere, generații care trebuie să construiască comunismul? Cum să-ți încredințăm copiii poporului, ție, un dușman al poporului? Să nu te mai auzim de școală! De mâine ai să fii lemnar, ai să faci sănii. Atât. Dacă nu te duce capul la nimic, ai să pieri de foame, că e plină Siberia de oasele inteleghenției”.
(Va urma)
Alecu Reniță - Literatura și arta
