La 600 de zile de la debutul războiului din Ucraina, refugiații ucraineni ajunși în județul Mureș, în majoritate femei și copii, se luptă cu multe nevoi, în lipsa unor venituri stabile, dar cele mai dificile de înfruntat sunt traumele trecutului.
“Acum 600 de zile era data de 24 februarie 2022. Pentru refugiați, 600 de zile trăite departe de casă, într-o stare de incertitudine și disconfort. În timpul acestor 600 de zile, refugiații au căutat adăpost, au fost deseori evacuați, s-au preocupat de asigurarea resurselor de bază, au depus eforturi pentru integrarea într-o societate nouă și se luptă încă cu traumele trecutului”, ne-a relatat președintele Asociației Suryam, Marius Dumitrescu, cel care, alături de Crucea Roșie Mureș, a fondat în iunie 2022 Proiectul “Mureș Hub protejează sănătatea refugiaților ucraineni”.
Prin acest proiect, ne spune Marius Dumitrescu, Asociația Suryam și Crucea Roșie Mureș au urmărit întărirea coeziunii comunității locale cu refugiații ucraineni, dar mai ales asigurarea asistenței medicale pentru aceștia, în urma unei finanțări primite de la Fundația United Way România.
De proiectul “Mureș Hub” au beneficiat circa 2.400 de refugiați, prin acordarea de asistență medicală, medicamente și analize medicale, iar la finalul perioadei de finanțare, proiectul a fost invitat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) să devină partener, astfel încât activitățile derulate până în acel moment să poată fi continuate.
În ciuda dificultăților materiale și a resurselor financiare tot mai reduse, majoritatea refugiaților ucraineni au rămas în România, însă au fost și familii care au decis să se întoarcă în țara lor, cum este cazul familiei formate din Galina (străbunica în vârstă de 78 de ani), Olena (bunica în vârstă de 55 de ani), Galina (o mamă în vârstă de 32 de ani) și Kira (o fetiță în vârstă de 8 ani).
“Suntem din Zaporizhzhya (Zaporojie - n.r.). Din cauza războiului, copilul meu și cu mine am părăsit Ucraina și am ajuns în Târgu Mureș. Ulterior, mama și bunica mea au sosit. Am lucrat în bucătărie mai bine de un an. (...) Pe durata șederii noastre în Târgu Mureș, ne-am simțit foarte susținuți de Mureș Hub și am putut primi ajutorul de care aveam nevoie. Chiar înainte de a ajunge în România, bunica mea avea probleme constante cu tensiunea arterială. Aici, la Târgu Mureș, medicii au putut selecta medicamentele potrivite, iar Mureș Hub le-a furnizat gratuit. De aceea, bunica mea a uitat chiar ce înseamnă hipertensiune”, le-a scris Galina, mama fetiței, binefăcătorilor lor de la Mureș Hub.
Marius Dumitrescu a arătat că ajutorul oferit nu s-a oprit aici, fiindcă Olena, “mama familiei”, a primit medicamente gratuite pentru problemele sale de sănătate, inclusiv ochelari speciali pentru vedere.
“Kira, micuța artistă, a avut mereu acces la medicamentele de care avea nevoie pentru a-și menține sistemul imunitar în formă. Chiar și Galina, mama, a avut propriile provocări de sănătate, dar Mureș Hub a fost acolo pentru a-i asigura tratamentul necesar și suportul pentru recuperare. Cu generozitatea comunității, au putut depăși obstacolele și au continuat să se bucure de viața lor. Cu toate acestea, din păcate, recent, familia a fost nevoită să se întoarcă în Zaporojie, un oraș aflat pe linia frontului, deoarece viața în România a devenit dificilă fără mijloace financiare suficiente. Povestea lor este o mărturie despre puterea familiei și despre sprijinul oferit de comunitate în vremuri dificile”, a arătat Marius Dumitrescu.
El ne spune că, de la plecarea lor din România, membrii familiei respective stau deseori în buncăre pentru a se proteja de bombardamente și că Galina și-ar fi dorit să se reîntoarcă, astfel încât să își știe copilul în siguranță, însă nu își mai poate convinge mama și bunica, așa că a decis să rămână alături de ele.
Alte familii, cum e și cea a unui dezvoltator software, Ievgeniia, în vârstă de 44 de ani, din Harkov, au rămas în România și s-au integrat, urmărind, în același timp, să își sprijine conaționalii.
“Suntem din orașul Harkov, care se află la 20 de kilometri de granița cu Rusia. Din prima zi a războiului, regiunea a fost supusă bombardamentelor cu mortiere și artilerie grea. Locuința noastră a fost avariată și am scăpat ca prin minune, părăsind orașul. Mama mea, Valeriia (77 de ani), este veterană în muncă și donator onorific. A lucrat mulți ani în producția de bunuri periculoase, unde s-a îmbolnăvit de astm și, mai târziu, de cancer. Are nevoie constantă de tratament și îngrijire, deoarece ea însăși nu merge bine și nu poate face mare lucru. Soțul meu, Igor (43 de ani), este o persoană cu handicap, diagnosticat cu spondilită anchilozantă. Are dureri constante și are nevoie de medicamente. A suferit două operații de înlocuire a șoldului. Ultima intervenție a fost efectuată de excelentul chirurg dr. Ruso, într-o clinică privată din Târgu Mureș. Din păcate, spitalul de stat ne-a refuzat. Între timp, un număr mare de oameni din toată România ne-au ajutat să strângem bani. Acum, soțul meu predă gratuit cursuri de informatică pentru copii și adulți ucraineni în Mureș Hub. Acest lucru îl face să se simtă util și îi face viața mai bună”, a dezvăluit Ievgeniia într-un tutorial trimis inițiatorilor proiectului.
Familia a spus că iubește foarte mult Ucraina, dar că în condițiile actuale nu se poate întoarce din cauza lipsei medicamentelor, a întreruperilor alimentării cu căldură și electricitate și din cauza pericolului general reprezentat de război.
“Este foarte greu să supraviețuiești în astfel de condiții, fără medicamente, căldură și electricitate. În România am întâlnit mulți oameni care ne-au ajutat cu nevoile noastre de bază. Mureș Hub ne-a ajutat să obținem medicamente, încă din prima zi. Fără ajutorul acestei organizații, traiul nostru aici nu ar fi fost posibil. Există mari dificultăți în obținerea medicamentelor pe rețete compensate, într-o farmacie obișnuită. Compania de asigurări nu funcționează așa cum ar trebui. Depunerea documentației pentru ajutorul de handicap, fără sprijinul unui interpret, este o sarcină extrem de dificilă. În prima jumătate a anului nu am putut obține ajutorul unui medic de familie, pentru că nimeni nu ne-a putut înscrie. Medicii ne-au acceptat gratuit din proprie inițiativă. Fiecare sarcină simplă s-a transformat într-o mare problemă. Acum avem o organizație care ne ajută să rezolvăm astfel de probleme și suntem extrem de recunoscători pentru asta”, a mai spus Ievgeniia.
Potrivit lui Marius Dumitrescu, în România sunt mii de refugiați care nu-și pot satisface singuri nevoile de bază, iar acești oameni au mare nevoie de ajutor, așa cum e și cazul Tetianei, care a sosit la Târgu Mureș în luna martie 2022, alături de cei doi copii ai ei, de 6 și 7 ani, după ce casa le-a fost aproape distrusă de bombardamentele invadatorilor.
În Ucraina au rămas fiul ei de 22 de ani și soțul, care luptă în cadrul Armatei ucrainene, și speră ca, la un moment dat, să își reîntregească familia, acasă. Până atunci însă, Tetiana a decis să își înscrie copiii într-o școală românească, astfel încât să îi ajute să se integreze.
Unul dintre copii, Ivan, a fost diagnosticat în Ucraina cu Sindromul Charcot Marie Tooth, diagnosticul fiind confirmat și de către medicii români și, datorită acestui proiect, copilul a beneficiat de asistență de specialitate.
“Mulțumesc mult lui Marius Dumitrescu și întregii echipe Mureș Hub pentru că ați făcut tot posibilul pentru a ajuta refugiații! Fiul meu este cu dizabilități și, datorită echipei Mureș Hub, nu a dus niciodată lipsă de medicamente sau de tratamentul necesar bolii sale! Datorită Mureș Hub, am primit orteze speciale de purtat în timpul somnului, dar și pentru mers, ne-a plătit ședințe de kinetoterapie cu câteva luni înainte. Vanya ar fi avut complicații uriașe fără voi. Vă mulțumesc pentru ajutor!”, le-a scris Tetiana Khizhko, inițiatorilor proiectului.
În ciuda dificultăților cu care se confruntă, mai ales că unii și-au pus toată viața într-o valiză și au plecat, refugiații ucraineni s-au arătat impresionați de bunătatea pe care au regăsit-o în rândul românilor, de bogățiile și frumusețea României, dar mai ales de sentimentul de securitate pe care această țară li-l oferă.
Lena din Harkov, în vârstă de 35 de ani, mamă a doi copii, ajunsă în zona orașului Reghin, ne-a spus că acest război i-a demonstrat că bunurile materiale pot fi lesne pierdute, că în câteva clipe poți rămâne fără nimic, deși ai agonisit toată viața, și că România i-a oferit, ei și copiilor, bucuria de a rămâne în viață.
“A fi în viață și a te simți în siguranță sunt cele mai importante lucruri de care poate mulți nu sunt conștienți”, ne-a declarat Lena.
Katerina, în vârstă de 28 de ani, este dintr-un oraș mic din estul Ucrainei, regiunea Donețk, din Donbass. Din cauza ostilităților din apropierea casei ei, a fost forțată să părăsească Ucraina și să caute un loc sigur în altă țară. “Deoarece aveam cunoștințe în România, am ajuns în Transilvania. Când mi-am dat seama că voi sta mai mult aici, am căutat cazare în cel mai confortabil oraș din regiune - am ales Târgu Mureș”, a spus tânăra ucraineană. Ea s-a alăturat clubului vorbitor de engleză și a devenit o vizitatoare obișnuită a Mureș Hub. Katerina a fost foarte interesată de lecțiile de română și de toate activitățile organizate în Târgu Mureș pentru ucraineni.
“Din fericire, încă mai am slujba mea. Continui să lucrez la un mic portal online maghiar și asta mă ajută să fiu independentă financiar aici. Dar, din moment ce am unele probleme de sănătate, în special complicații de vedere după operație și exacerbarea unor boli cronice din cauza stresului, trebuie să-mi cheltui cea mai mare parte a veniturilor pe medicamente. Nu am putut să dorm și să mănânc normal. Și tocmai în acest domeniu am primit un mare sprijin de la Mureș Hub! Am primit o mulțime de medicamente și, de asemenea, sprijin psihologic, care m-au ajutat să fac față stresului și mi-au îmbunătățit sănătatea”, spune Katerina.
Ea a transmis un mesaj de mulțumire românilor: “Am vrut să îmi iau un moment pentru a-mi exprima cea mai profundă recunoștință pentru sprijinul și asistența incredibilă pe care mi-ați oferit-o în timpul călătoriei mele ca refugiat ucrainean în România. În primul rând, vă mulțumesc pentru sprijinul neclintit în procesul meu de integrare în România. Îndrumarea, resursele și primirea dumneavoastră călduroasă au fost un colac de salvare pentru mine. Devotamentul echipei dumneavoastră de a-i ajuta pe noii veniți ca mine să-și găsească locul în societatea românească a făcut o mare diferență și sunt cu adevărat recunoscătoare pentru eforturile dumneavoastră. De asemenea, vreau să vă mulțumesc din inimă pentru asistența pe care mi-ați oferit-o la achiziționarea medicamentelor de care am nevoie. Generozitatea voastră în momentele mele de nevoie m-a atins profund. Într-o lume în care granițele pot crea uneori bariere, dorința voastră de a ajuta un străin în nevoie transcende granițele și spune multe despre compasiunea care definește echipa voastre.
Pe măsură ce îmi continui șederea în România, vă rog să știți că bunătatea și sprijinul dumneavoastră vor ocupa pentru totdeauna un loc special în inima mea. Nu numai că m-ați ajutat să trec prin momente dificile, dar mi-ați arătat și adevăratul sens al compasiunii și solidarității”.
(Mureș Hub și Agerpres)
