Cred că din 2007 până în prezent, România a progresat enorm. Niște progrese extraordinare, pe care nu le vedem întotdeauna, nu discutăm întotdeauna despre ele. Dar comparativ cu celelalte țări foste comuniste, România a progresat mult mai mult. Ceea ce mă preocupă este însă altceva: acest progres s-a făcut mult mai încet decât în alte țări. Toate s-au făcut mult mai încet și toate la rând
s-au făcut mult sub resursele noastre. Cu resursele pe care le avem, puteam să fim mult mai departe, dar, chiar și așa, acest drum este un progres. Sigur, crize, războaie, COVID și așa mai departe, când sus, când jos, dar trendul este de progres. Și atunci întrebarea mea este dacă anul 2024 va fi un punct de continuare a acestui progres sau, din contră - și nu vreau să șochez -, e un punct de regres. Cred că 2024 este în pericol de a fi un punct de regres.
Din punctul meu de vedere, acest buget este o ficțiune. Este o dorință, dar fără putință. Un buget se face, cam în toate țările, în luna octombrie, în cel mai rău caz se ajunge la sfârșitul lui noiembrie.
Bugetul acesta s-a făcut într-o noapte. Dovada o avem în întârzierea ședinței de Guvern pentru că încă nu erau aranjate lucrurile. Nu există niște elemente fixe din punct de vedere al sustenabilității. Se pleacă de la două principii fundamentale, în construcția unui buget, care nu sunt reale: în primul rând, rata de creștere a economiei, 3,4%, este excepțională, este un miracol, dar nu se poate ajunge acolo, nu avem cum, este contrazisă de orice logică, așa cum merg lucrurile în 2023.
În al doilea rând, nu știm exact ce se întâmplă cu raportul dintre euro și leu. Majoritatea analiștilor interni și externi spun că în 2024 s-ar putea să ajungem la 5 sau peste 5. Ei merg la 4 și ceva, deci se pleacă pe o bază care nu este foarte clară și asta este o mirare aproape copilărească.
După ce au avut asemenea eșec în 2023, printr-un buget făcut cu amatorism, plecând de la niște date false, de ce trebuie să repete această greșeală în 2024? De ce nu au învățat lecția?
Pe de altă parte, acest buget, dacă îl luăm per ansamblu, este un buget glorios, un buget glorios și generos. Un buget de alegeri. Toate cresc. Sunt niște afirmații pe care le face dl prim-ministru greu de acceptat. Este un succes istoric, 7% din PIB pentru investiții. Cum, în ce fel, unde?
În al doilea rând vom fi pe locul doi la rata de creștere în UE. Cum am calculat? Mai mult decât atât, se bănuiește un impact pe creșterea pensiilor, prin recalculare, și chiar în preziua ședinței, un secretar de stat din Finanțe a spus că cifra nu este corectă, pentru că se mai adaugă o greșeală la Ministerul Muncii, de vreo 6 miliarde de lei.
E o greșeală de viziune, o perpetuare a unor practici politicianiste ale Ministerului de Finanțe, care întotdeauna a supraevaluat veniturile și a subestimat cheltuielile. Bugetul care s-a făcut a dus la un deficit. Nu discutăm ce și cum.
Ceea ce este îngrijorător este deficitul balanței comerciale, care e o bombă cu explozie întârziată și care arată un eșec al politicilor de promovare a unei mai bune utilizări a resurselor. Pentru că, dacă imporți, înseamnă că nu-ți folosești resursele. Și lucrul cel mai îngrijorător este deficitul contului curent, adică îndatorarea, în situația în care, de aproape nouă luni de zile, nu ai o creștere a producției industriale, în condițiile în care ar trebui să se restructureze producția industrială pentru că subcontractarea pe care noi am avut-o și am trăit cu ea din industria auto începe să nu mai fie atât de reală, în timp ce cei din Occident schimbă tehnologia și orientarea pieței, or, nu cred - și nimeni nu mai poate să mă contrazică - nu cred ca ANAF e o instituție care își poate mări colectarea. ANAF este declasat istoric, nu este o instituție care să fie viabilă economiei de piață. Trebuie eliminată această idee de poliție fiscală, trebuie înlocuită cu un parteneriat, așa cum s-a întâmplat în multe țări.
Istoria economică a țărilor europene, mai ales după 1970, ne arată că aceia care au crescut alocarea cu unul sau două procente au avut nevoie de un an sau doi. Cu toate lucrurile puse la punct. Și atunci ajungem la o concluzie care nu poate să fie evitată: în 2024, an electoral, promisiunile trebuie respectate. Cum? Sunt două mijloace: împrumutul, respectiv impozitele și taxele. Anul 2024 este un an în care economia va funcționa, deși este împiedicată printr-un defect de viziune, și anume faptul că nu lași mediul de afaceri să funcționeze așa cum s-a întâmplat în toate țările din jurul nostru.
Va fi o creștere a inflației, dar nu extraordinar de mare. Să nu ne speriem aici, va fi o creștere a dobânzii, dar nu atât de mare. Deci, va fi un an relativ bun.
Anul 2025, însă, mă sperie: mi-e teamă că 2024, prin efectele produse de cele patru perioade de alegeri, va aduce greutăți economiei după 2025. Cum? Impozite și taxe mai mari probabil. De aici începe o inflație, dobânzi mai mari, probabil greutăți mai mari în împrumut, pentru că România o să-și piardă din ce în ce mai mult credibilitatea pe piață. Deocamdată este încă bine, dar nu se știe. Și atunci vom avea o perioadă complicată, în care trebuie să existe o nouă viziune de concept guvernamental, care să plece de la o afirmație de manual, și anume că “orice fel de reformă fiscală, socială, politică pleacă de la reformă economică”. Dacă nu ai substanța economică, nu poți merge mai departe. Deci va trebui să fie o reformă economică în sensul restructurării economiei românești pe trei paliere importante, care ar trebui să ne dea siguranța energetică, siguranța alimentară, siguranța medicală. De ce zic medicală? Pentru că medicamentele și procedurile medicale au intrat în coșul de consum curent al românului. Vedeți cum cresc procentele de îmbolnăvire și procentele de consum de medicamente, cerințele pentru proceduri medicale care sunt din ce în ce mai greu de accesat. Prin urmare, trebuie să fie întrunite aceste trei elemente printr-o reformă economică menită să transforme România dintr-o țară cu treapta a doua a revoluției industriale, adică manufacturieră, într-una performantă, dinamică.
Prof. univ. dr. MIRCEA COȘEA, analist economic
