Așa cum putem observa, stimați cititori, sub raport factologic și fenomenologic, aproape întreaga simptomatologie eshatologică a fost împlinită, ceea ce demonstrează că este posibil un asemenea sfârșit, mai apropiat sau mai îndepărtat. Astfel, toate aceste manifestări avertizează asupra unui asemenea pericol al omenirii, chiar dacă mesajele divine par a fi uneori încurajatoare, diminuând pe cât este posibil această temere și acest stres de esență eshatologică și apocaliptică globalizat, menținând în acest mod credința în voința și puterea divină salvatoare. Din perspectivă biblică și istorică, cei care au studiat cu atenție Bibia, au putut observa că în viitorul imediat sau mai îndepărtat, pe lângă alte posibile scenarii eshatologice - apocaliptice, omenirea se află în fața a ceea ce Biblia a desemnat prin acel posibil eveniment misterios, desemnat prin sintagma “Armaghedon”, care poate lua forma unei lupte, cunoscut prin sintagma “Războiul Armaghedon”, prima sintagmă amintită fiind regăsită în cartea Apocalipsa (16:16, doar o singură dată), pe când cea care are conotația războiului și a conflictelor armate apare de mai multe ori, evident, cu semnificații relativ diferite.
Mi-am propus să dezvolt acest subiect, în primul rând pentru faptul că el ar urma să se petreacă nu în ceruri, ci aici, pe pământ, și în mod curios, în acest areal geografic în care cuvântul pace este mai mult un cuvânt de dicționar. Așa cum aminteam, resursele lingvistice ale acestui cuvânt nu sunt doar de natură biblică, ci cunosc mai multe interpretări, fiind asociate unor locuri - forme de relief, cu denumiri ebraice, precum Har Meghiddon, tradus prin Muntele Meghiddo (ceea ce nu corespunde sub raport geografic - nu a exista acest munte), sau de la o altă localitate cu același nume - Meghiddo, situată în câmpia Esrom din Orientul Mijlociu, unde s-au adunat armate și s-au dat bătălii sângeroase, consemnate biblic în cărțile: Judecători (5:19,20), unde este vorba de apa Meghidonului); 4 Regi (9:27), unde se amintește despre vechea cetate canaaneană, care ulterior avea să aparțină Israelului.
Să fie o întâmplare că și în prezent această zonă din Orientul Mijlociu se aseamănă din punct de vedere militar cu ceea ce este relatat în cărțile biblice citate? Evident că nu! Aceasta și datorită faptului că nimic, mai mult sau mai puțin profețit, nu a fost, nu este și nici nu va fi întâmplător! Prin analogie rezultă că acest Război al Armaghedonului este un transfer din plan transcendent - cer în plan imanent - terestru, urmând scenariul celui celest, în urma căruia armata lui Satana a fost învinsă de oastea îngerilor lui Dumnezeu, astfel că îngerii demonici au fost aruncați pe această planetă, de unde va încerca să se opună oștirii de credincioși ai lui Hristos, care, așa cum ne spun profeții, va învinge oastea satanică, urmând reîntoarcerea Fiului lui Dumnezeu și al Omului și împărăția sa milenară. Astfel, așa cum ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, în epistola citată “lumea trece, și pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17). În acest sens va aduce Armaghedonul “sfârșitul lumii”, și nu prin acel sfârșit tragic, cum este el înțeles de cei care, probabil, și-l doresc, așa cum îl și interpretează, și nu cum este el profețit biblic. În esență, Armaghedonul simbolizează marele conflict universal între bine și rău, între Dumnezeu și Satana, început în cer și continuat pe pământ, prevestind sfârșitul, marcat prin bătălia câștigată de Iisus Hristos întru veșnica Sa împărăție în cer și pe pământ.
Dincolo de aceste semnificații religioase, în prezent Armaghedonul se face resimțit și prin așa-numita teorie a “societății deschise”, în mod deosebit prin acel principiu promovat de adepții acestor organizații, cel al corectitudinii politice - “correct politic”, prin care se urmărește dominarea minorității față de majoritate, asemenea turmei mici din cer, corespondente cu elitele mondiale, în traducere contemporană, față de turma mare - populațiile și popoarele lumii, tot mai nemulțumite și revoltate, prin acest proces al globalizării mondiale, prin care se vrea pus în practică principiul turmei condusă de un “păstor”, mai precis, de un Guvern Mondial, care, așa cum se știe și am arătat și noi, guvernează din umbră. Care sunt resorturile acestei instituții de putere mondializate este ușor de dedus, obiectivele acestei structuri suprastatale coincizând în mare parte cu cele regăsite în alte asemenea documente conspiraționiste, mai mult sau mai puțin cunoscute. Adaptând acest război contemporaneității, Biblia, mai precis Sfântul Ioan Teologul, în cartea citată, ne spune cine sunt protagoniști acestui război cu finalitate eshatologică.
Așa cum se știe, cei mai mulți îl identifică pe Antihrist cu șeful Guvernului Mondial, necunoscut lumii, care va domni o lume înstrăinată față de credința în Dumnezeu. De aceea, Antihristul poate fi oricine care poate destabiliza ordinea acestei lumi, bazată pe adevăr și nu pe minciună și manipulare, cum se întâmplă în prezent, când “candidatura” la acest post mondial este dorită de foarte mulți, fără să-și anunțe această opțiune supremă, lucrând din umbră, cum se spune în termeni conspiraționiști. Așa cum ușor se poate deduce, acești candidați, de care în mare parte depinde soarta omenirii, aparțin acestor structuri conspiraționiste de tipul societăților discrete și, mai ales a societăților secrete, la care nu au acces decât potențialii conducători din umbră ai acestei lumi trecătoare.
Întrebarea legitimă care se pune este dacă Armaghedonul va reprezenta sfârșitul lumii? Răspunsul acestei întrebări l-am dat atunci când am analizat perspectivele eshatologice asupra religiei creștine, cu precădere ale ortodoxismului, acum și aici, nefăcând altceva decât să reiterăm acel răspuns, și anume că Armaghedonul nu va reprezenta sfârșitul lumii - planetei noastre, întrucât, așa cum ne spun unii profeți biblici, pământul este locuința eternă a omenirii, unde ni se mai spune că “pământul rămâne în veac” (Ecclesiastul 1:4). Ca atare, Armaghedonul nu va distruge omenirea, reîntorcând-o în neant, ci, dimpotrivă, o va salva, marcând începutul sfârșitului acestei ordini, întrucât “o mare mulțime” de slujitori ai lui Dumnezeu vor supraviețui, fiind răpiți la ceruri. Așadar, în limbaj biblic, asupra căruia am insistat mai mult, mesajul divin devenind o garanție în acest sens, acest război se constituie într-o finalizare victorioasă a oastei lui Hristos asupra oastei condusă de Satana, care a stăpânit lumea până la această victorie finală. Război care, așa cum tot textul biblic ne spune, a început în ceruri, când oastea condusă de Sfântul Arhanghel Mihail a învins oastea Satanei, pentru nesupunere acei îngeri au decăzut și au fost trimiși în lume - pe pământ, care, din păcate, își mai fac “jocul ispititor”, conduși fiind de aceste forțe ale răului și ale întunericului, care domină încă lumea!
(Sfârșit)
DR. IOAN JUDE
