Muzeul de Etnografie “Anton Badea” din Reghin a prezentat, miercuri, o serie de credințe străvechi din această zonă etnografică, referitoare la perioada cuprinsă între 25 ianuarie și 2 februarie, cunoscută sub numele de Filipii de Iarnă, perioadă în care erau interzise împrumuturile, cusutul sau spălatul pe cap.
“În aceste zile nu se coase, nu se spală pe cap și nu se dă cu împrumut, pentru că altfel lupii vor mânca vitele. În prima zi de Filipi, femeile lipeau gura sobei cu lut ca să se lege și gura lupilor. La hornul casei se agață o secure, existând credința că astfel vor fi uitate animalele din gospodărie. În zilele Filipilor de Iarnă se fac și prevestiri cu privire la vremea ce va urma. Dacă în perioada următoare va fi lună plină, atunci anul va fi unul roditor, iar dacă va fi ger fără ploaie sau ninsoare, atunci luna februarie va fi una ploioasă. Prin aceste manifestări ceremoniale ale Filipilor, lupul sugerează, mitologic, ideea străveche a legăturii dintre naștere și moarte, fertilitate și sterilitate. (...) Perioada cuprinsă între 25 ianuarie și 2 februarie este cunoscută sub numele de Filipii de Iarnă. Această sărbătoare marchează în calendarul popular sfârșitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor, începută cu 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă”, a arătat Muzeul de Etnografie “Anton Badea” din Reghin, pe Facebook.
Muzeografii susțin că, în cultura veche românească, oamenii se ghidau după un calendar care indica datele sărbătorilor și obiceiurilor, iar Filipii erau considerate zeități protectoare.
“Filipii sunt zeități protectoare, care ocroteau animalele din gospodării și aveau puterea de a asmuți lupii asupra celor care nu-i cinstesc cum se cuvine. Filipii de Iarnă erau ținuți de obicei în satele colinare și de munte, unde lupul reprezenta o primejdie destul de mare. Se știe despre lup că, odată intrat într-un adăpost de vite sau într-o turmă de oi, sfâșie prada la întâmplare pentru o întreagă haită. Pe unde trece lupul rămâne prăpăd. Această vietate a fost personificată și aleasă simbol mitic de către strămoșii noștri. Ei l-au invocat în luptă, dar și în alte împrejurări, așa cum îl reprezintă obiceiurile, mitologia, folclorul și arta populară românească”, au mai precizat reprezentanții Muzeului de Etnografie “Anton Badea” din Reghin. (Agerpres)
