- Cui anume îi păstrați o stimă mai specială?
- Un om cu caracter deosebit a fost Victor Suciu!
- N-ați anunțat pe nimeni că a decedat?
- Nu! Înainte de a muri, Radu m-a rugat să nu anunț pe nimeni! N-a vrut să transforme înmormântarea într-un prilej de prefăcătorie pentru mulți...
- Sufletul său, fiind conștient după deces, nu a dorit să îi vadă pe tot felul de duplicitari...
- Așa! Și nu mai știu cine a fost... Frandeș a fost!
- Ioan Frandeș?
- Da, se înțelegeau foarte bine! Era un om deosebit, nedumerit cum a fost posibil ca Armata să fie acuzată de sângeroasele evenimente de la Timișoara!
- Este ceva important ce nu s-a spus și credeți că s-ar cuveni menționat?
- Ceva ce nu se obișnuiește, da... Când a fost nunta fiicei noastre, Teodora, știm că toată lumea, în astfel de cazuri, este preocupată de chetă! De bani! Și la noi s-a făcut chetă, căci invitații au cinstit după cuviință...
- O ultimă întrebare! Sunteți soția unui om care a pus deasupra problemelor familiale, personale, pe cele naționale! S-a pus în serviciul unor idei mai înalte, specifice Neamului Românesc...
- Da, așa este!
- La începutul dialogului nostru, erați mai circumspectă, dar acum, privind acțiunile de atunci de undeva, de sus, când vedem că în Ardeal persistă cel puțin o aparentă stabilitate interetnică, nu credeți că sacrificiul eroic al domnului Radu Ceontea a meritat? Eu îl consider, personal, ca pe un om care a avut niște principii de viață, foarte neobișnuite! A dejucat niște planuri destabilizatoare...
-Da! Și eu m-am gândit că sacrificiul în numele Națiunii este atât de important, încât celelalte dezamăgiri sunt niște mărunțișuri de-a dreptul irelevante...
- Ce ne-ați spune nouă, contemporanilor, și, în general, posterității?
- Ce să vă zic! Este foarte important ca întotdeauna omul să fie corect și, dacă îl lasă inima, să slujească Națiunea. Poporul. Asta-i important, celelalte sunt neînsemnate... Că ar fi trebuit să fie mobila nu știu cum, astea sunt mărunțișuri și se schimbă după cum este moda! Dar interesul național este foarte important. Cel puțin imensitatea satisfacției naționale, de care beneficiezi și tu, de o “fărâmitură” oricât de mică ar fi ea!
Și este bine ca omul să se protejeze de răutățile celor din jur, pentru că sunt destui care nu știu decât să croșeteze răutăți!
- V-a fost greu să răspundeți la întrebări, a fost un interviu abordat cu emoții?
- Nu! Mă bucur că am avut astăzi o zi bună.
- Vă mulțumesc și vă spun că ați fost la “înălțime”! Înălțimea spirituală!
- Și eu vă mulțumesc! Iar pe cei doi, să nu-i pomeniți! Să nu le puneți povară, că au destule! Este suficient. V-am spus cine sunt, cu adevărat, așa... ca să nu ne ia de proști!
N-am făcut altceva decât să fiu sinceră, sunt însă și lucruri de care nu-mi amintesc! Mi-ar fi plăcut să fie și Radu cu noi, chiar dacă ar fi fost imobilizat într-un scaun cu rotile, să îl scot în natură, să ne bucurăm împreună! Am făcut sacrificii, dar am conștiința împăcată că viețile noastre sunt o ofrandă pentru sfânta noastră Țară, România!
Prof. Costel Neacșu
