Ioan Mircea Pașcu: NATO înseamnă pace
Ioan Mircea Pașcu, fost ministru al Apărării, a declarat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la intrarea României în NATO că această alianță politico-militară înseamnă un singur lucru, și anume “pace”, subliniind că viața în România se desfășoară în condiții normale, deși țara vecină este în război.
Fostul ministru a afirmat pentru AGERPRES că a fost foarte fericit când România a obținut intrarea în NATO, mai ales pentru că puteau fi anticipate planurile Rusiei de recuperare a pierderilor din trecut.
“Colegul Talpeș (Ioan Talpeș, fost director al Serviciului de Informații Externe - n.r.), care este istoric militar, mi-a spus că aceasta este prima conferință internațională de mare anvergură la care România merge fără frica unor amputări teritoriale și mi-a rămas fraza asta în cap. Am fost foarte fericit că am obținut această chestiune, știam cât de importantă este, mai ales prin prisma a ceea ce anticipam să se întâmple - revenirea Rusiei în forță și încercarea de recuperare a pierderilor. Pe de altă parte, a fost bucuria unei munci intense, bine făcută și încununată de succes. A fost o muncă de echipă, n-a fost o chestiune individuală și am fost mulți care am participat. M-am bucurat să pot să văd acest lucru împlinindu-se, așa cum mi-a spus secretarul general NATO, lordul Robertson, care a venit înainte de începerea ședinței la mine să îmi spună: «Vezi, s-a întâmplat în timpul vieții dumitale!»“, a spus Pașcu.
El a arătat că obținerea accesului la această garanție de securitate a fost un sentiment de “împlinire și bucurie”, după eforturi începute încă de la începutul anilor 1990. “A fost încununarea unor eforturi începute încă de la debutul anilor '90 ca România să obțină acces la o garanție de securitate în noile condiții de după terminarea Războiului Rece și ne-am bucurat că acest lucru s-a întâmplat. În această privință, întrucât este vorba de o alianță politico-militară, eforturile făcute de Ministerul Apărării, reforma organismului militar au jucat un rol crucial. Faptul că am obținut accesul la cea mai puternică garanție de securitate existentă a fost un sentiment de împlinire și de bucurie”, a mai declarat Pașcu.
În actualul context, fostul ministru evidențiază că NATO înseamnă “pace” pentru România. “NATO înseamnă un singur lucru: pace. România are graniță cu un stat aflat în război și iată că totuși viața aici se desfășoară în pace pentru că avem această garanție de securitate din partea NATO. (...) Au fost multe lucruri, am avut multe suișuri și coborâșuri, un drum lung, eu am avut norocul să fac parte din echipele care au negociat atât în prima fază, până la Madrid, și faza a doua, cea de la Praga, iar lucrul acesta mi-a oferit posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra întregului efort, asupra procesului ca atare, posibilitatea să iau notă de schimbările care s-au petrecut pe parcurs, faptul că ne-am adaptat acestor schimbări. Iată că până la urmă am reușit să atingem obiectivul”, a mai spus fostul ministru al Apărării.
Corina Crețu: A fost un ceremonial special la Washington
Corina Crețu, cea care, în calitate de consilier prezidențial, a făcut parte în 2004 din delegația României la ceremonia de la Washington de depunere a instrumentelor de ratificare a protocolului privind aderarea României la NATO, retrăiește și acum, după 20 de ani, emoția momentului istoric și își amintește cu bucurie inclusiv decorul plin de magnolii în care s-a derulat ceremonialul.
“Sincer, emoțiile sunt mai mari acum, privind în urmă, decât atunci. Știam că e un moment crucial, dar doar cu timpul mi-am dat seama cât de importantă este această apartenență la Alianța Nord-Atlantică. A fost un ceremonial special, desfășurat la Washington în aer liber, într-un decor plin de magnolii, iar speranțele mele de atunci au rămas aceleași: românii să trăiască mai bine, să se dezvolte și să se modernizeze. A fost pentru mine un moment extrem de emoționant, simțeam și știam că particip la un moment istoric. De multe ori, de-a lungul anilor care au trecut de la Revoluție, m-am întrebat dacă lumea, societatea realizează beneficiile realizărilor noastre - apartenența la Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică”, a declarat pentru Agerpres Corina Crețu.
Fostul consilier prezidențial consideră că mai sunt multe de făcut, dar trebuie recunoscute munca și eforturile celor care au contribuit la aderarea României la NATO și apoi la Uniunea Europeană.
“În opinia mea, a fost singurul proiect de țară la care au contribuit toate partidele politice. Acum, din păcate, faptul că nu avem o strategie națională de dezvoltare și de a beneficia la maximum, ca țară, de apartenența noastră la NATO și Uniunea Europeană ne costă și aduce dezamăgire în rândul oamenilor”, este de părere Corina Crețu.
Ea crede că poate abia acum populația înțelege importanța acelui moment istoric din data de 29 martie 2004, de la Washington, în contextul izbucnirii războiului din Ucraina.
“Având în vedere că vom sărbători 20 de ani de la aderarea la Alianța Nord-Atlantică, într-un context geopolitic extrem de dificil pentru Europa, consider că este mai important ca oricând să dăm mai multă valoare siguranței și încrederii pe care NATO ne-o garantează. Sunt mândră și onorată că am participat la acel moment important din istoria țării, atunci când România a depus instrumentele de ratificare pentru aderarea la Alianța
Nord-Atlantică. Poate că abia odată cu războiul din Ucraina și agresiunea Rusiei mulți au conștientizat importanța acelui moment, care ne păstrează pacea și ne face să ne simțim în siguranță”, a afirmat europarlamentarul Corina Crețu.
Aceasta arată că, pe lângă beneficiul sistemului de apărare colectivă al NATO, România contribuie la consolidarea stabilității și securității în regiunea Mării Negre și pe flancul estic.
“Împărțim cea mai lungă graniță cu Ucraina, un stat aflat în război, iar acest lucru ne conferă un rol important în Alianța Nord-Atlantică. În egală măsură, prin integrarea noastră în NATO, am reușit să consolidăm poziția și rolul României pe scena internațională. De la avantajele în domeniul securității, la întărirea relațiilor externe și modernizarea militară, am reușit să promovăm dezvoltarea economică și identitatea euroatlantică. Faptul că facem parte din Alianța Nord-Atlantică ne asigură întărirea relațiilor diplomatice, comerțul și colaborarea cu alte state membre și parteneri din afara Alianței”, a subliniat Corina Crețu.
În calitate de membru NATO, a adăugat fostul consilier prezidențial, România beneficiază de garanții de securitate extrem de importante și participă direct la luarea deciziilor politice esențiale pentru securitatea Europei.
“Luând în calcul acest lucru, apartenența noastră la NATO implică costuri financiare mult mai reduse decât asigurarea securității naționale pe cont propriu. Totodată, prin statutul de membră NATO, România beneficiază de un statut predictibil din punct de vedere politic și economic. Astfel, firmele românești de profil au posibilitatea să participe la licitații pentru realizarea de lucrări de infrastructură în alte state aliate prin intermediul programelor NATO”, a mai spus Corina Crețu.
Ea recunoaște că există multe neîmpliniri și greutăți cu care oamenii se confruntă, dar consideră că e nevoie de conștientizarea faptului că România nu mai este izolată ca țară. “Putem călători, studia, învăța și trăi oriunde în Europa și, în plus, avem garanții de securitate cum n-am avut niciodată în istoria noastră”, a menționat fostul consilier prezidențial.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) - date generale
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o structură internațională politico-militară cu rol defensiv de apărare colectivă a statelor membre. Scopul principal al NATO este garantarea libertății și securității membrilor săi prin mijloace politice și militare.
Alianța promovează valorile democratice și asistă statele membre pentru procesul de consultare și cooperare în chestiuni de securitate și apărare pentru rezolvarea problemelor apărute, pentru consolidarea încrederii pe termen lung și pentru prevenirea conflictelor, conform www.nato.int.
Organizația este angajată spre rezolvarea pașnică a disputelor. În situația în care demersurile diplomatice eșuează, alianța deține resorturile necesare pentru derularea unor operațiuni de gestionare a crizelor. Acestea sunt desfășurate în acord cu principiul apărării colective stipulat în Tratatul de la Washington, și anume prevederile Articolului 5, sau în baza unui mandat al Națiunilor Unite, distinct sau în cooperare cu alte organizații internaționale.
Actul de înființare al organizației a fost consemnat la 4 aprilie 1949 prin semnarea Tratatului Nord-Atlantic, cunoscut și sub denumirea Tratatul de la Washington. Textul a intrat în vigoare la 24 august 1949, după depunerea tuturor instrumentelor de ratificare ale statelor semnatare ale tratatului.
Sistemul de consultări, desfășurat aproape zilnic, ori de câte ori agenda evenimentelor o impune, este construit pe schimbul de opinii între statele membre și pe luarea deciziilor în chestiuni de securitate la toate nivelurile și în domenii variate de acțiune. Decizia NATO este expresia voinței colective a celor 32 de state membre din moment ce toate deciziile sunt luate prin consens, potrivit www.nato.int. Sute de oficiali, atât experți civili, cât și militari, vin zilnic la sediul NATO de la Bruxelles pentru a schimba opinii, idei și pentru a sprijini pregătirea deciziilor, atunci când este necesar, în cooperare cu delegațiile naționale și cu funcționarii de la cartierul general al organizației.
Alianța Nord-Atlantică are în componență 32 de state membre: Albania (2009), Belgia (1949), Bulgaria (2004), Canada (1949), Croația (2009), Cehia (1999), Danemarca (1949), Estonia (2004), Finlanda (2023), Franța (1949), Germania (1955), Grecia (1952), Ungaria (1999), Islanda (1949), Italia (1949), Letonia (2004), Lituania (2004), Luxemburg (1949), Muntenegru (2017), Țările de Jos (1949), Macedonia de Nord (2020), Marea Britanie (1949), Norvegia (1949), Polonia (1999), Portugalia (1949), România (2004), Slovacia (2004), Slovenia (2004), Spania (1982), Suedia (2024), Turcia (1952), Statele Unite ale Americii (1949).
Primele 12 state fondatoare ale Alianței Nord-Atlantice și semnatare ale Tratatului de la Washington au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Statele Unite ale Americii. De la momentul semnării Tratatului de la Washington au avut loc zece etape succesive de extindere a organizației (1952, 1955, 1982, 1999, 2004, 2009, 2017, 2020, 2023, 2024). Principiul extinderii Alianței Nord-Atlantice este specificat în Articolul 10 al Tratatului prin care este stipulat faptul că în ce privește calitatea de stat membru al organizației aceasta poate fi dobândită de orice stat european care se află în poziția de a consolida principiile Tratatului și de a contribui la securitatea spațiului nord-atlantic. Orice decizie care vizează adresarea unei invitații de aderare la Alianță este adoptată prin consensul aliaților la nivelul Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional politic al NATO, indică site-ul oficial al NATO.
Structura componentă a organizației este desfășurată pe două paliere distincte civil și militar. În cadrul organigramei civile, statele membre sunt reprezentate în parte la organizație de o delegație națională care funcționează similar unei misiuni diplomatice și este condusă de un ambasador. Organismul decizional cel mai important al Alianței este Consiliul Nord-Atlantic ce reunește șefii de stat sau de guvern ai statelor membre sau, după caz, reprezentanții permanenți ai statelor la organizație (ambasadori etc.). Consiliul se reunește la nivelul șefilor de stat sau de guvern în cadrul summitului NATO sau ori de câte ori situația de securitate necesită punctul de vedere al Consiliului Nord-Atlantic pe o problematică anume. Este principalul organism decizional și de consultări al Alianței pentru dezbaterea tuturor problemelor care privesc organizația. Grupul de Planificare Nucleară este tot o instituție civilă a organizației și poartă aceleași sarcini și responsabilități similare Consiliului Nord-Atlantic, însă pe tematica dedicată politicii de planificare nucleară. Consiliul Nord-Atlantic și Grupul de Planificare Nucleară au în subordine o rețea de comitete care gestionează agenda de lucru a organizației pe subiecte diverse, de la chestiuni politice la cele mai tehnice. În cadrul acestor comitete subsidiare participă reprezentanți naționali și experți din toate statele membre NATO și se întrunesc constant pentru abordarea subiectelor dedicate, potrivit https://www.nato.int.
În cadrul componentei militare, similar delegațiilor naționale civile, regăsim misiunile militare ale statelor membre la Alianța Nord-Atlantică care au rolul de reprezentare națională la această organizație în chestiuni care vizează problematicile de securitate și apărare militare. Reprezentanții militari naționali se reunesc în cadrul Comitetului militar al NATO, principalul organism de consultări și planificare pe probleme militare și totodată cel mai vechi organism decizional al organizației alături de Consiliul Nord-Atlantic, ambele forumuri fiind constituite la doar câteva luni de la înființarea Alianței. Comitetul indică direcția de urmat în plan militar a Alianței și care este gestionată de cele două comandamente strategice conduse de cei doi comandanți. Atunci când implementarea deciziilor politice poartă implicații militare, actorii responsabili sunt Comitetul Militar, format din miniștrii apărării ai statelor membre NATO; personalul militar internațional, care este organismul executiv al Comitetului Militar și structura de comandă militară formată din Comandamentul Aliat Operații și Comandamentul Aliat Transformare. NATO dispune de foarte puține forțe militare ale sale, iar când Consiliul Nord-Atlantic stabilește prin decizie lansarea unei operațiuni atunci statele membre contribuie cu forțe militare pe bază voluntară, nefiind obligatoriu stipulat în tratat. De îndată ce misiunea s-a încheiat, forțele revin în țara națională. Din 2021, Comitetul Militar al NATO este condus de amiralul Rob Bauer (Țările de Jos). Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare este condus de generalul francez Philippe Lavigne, iar Comandamentul Suprem Aliat pentru Operații este condus de către Comandantul Suprem Aliat pentru Europa, funcție deținută din 4 iulie 2022 de generalul american Christopher G. Cavoli.
Cel mai important reprezentant oficial al organizației Tratatului Atlanticului de Nord este secretarul general. Acesta este responsabil de coordonarea procesului de consultări și de luare a deciziilor în cadrul Alianței Nord-Atlantice, precum și de a se asigura în ce privește implementarea deciziilor adoptate, conform https://www.nato.int. În calitate de secretar general, conduce toate reuniunile comitetelor importante, este responsabil pentru conducerea discuțiilor, de facilitatea procesului de luare a deciziilor. Este principalul purtător de cuvânt al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Secretarul general conduce corpul funcționarilor internaționali, format din angajați civili care lucrează pentru sprijinirea directă sau indirectă a activității acestuia. Una dintre principalele atribuții este conducerea lucrărilor Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional al organizației, precum și a altor structuri importante pentru funcționarea NATO. De la 1 octombrie 2014, postul de secretar general al NATO este deținut de norvegianul Jens Stoltenberg, iar din octombrie 2019, secretar general adjunct al Alianței Nord-Atlantice este diplomatul și politicianul român Mircea Geoană, potrivit www.nato.int.
Conceptul strategic este documentul cel mai important care ghidează politica oficială de acțiune și funcționare a Alianței Nord-Atlantice în contextul internațional relevant, stabilind prioritățile Alianței pentru o perioadă definită. La summitul organizației de la Madrid, din 29 iunie 2022, liderii NATO au adoptat noul Concept Strategic, stabilind prioritățile NATO, sarcinile principale și abordările de urmat pentru următorul deceniu. Conceptul Strategic din 2022 de la Madrid descrie mediul de securitate cu care se confruntă Alianța, reafirmând valorile sale, dar subliniind, deopotrivă, scopul principal al NATO de menținere a apărării colective pentru aliații săi. Aduce din nou în atenția publicului din statele membre cei trei piloni ai sarcinilor principale la nivelul NATO: descurajare și apărare, prevenirea și managementul crizelor, securitatea în cooperare, indică site-ul oficial al Alianței.
Drapelul și simbolul reprezentativ al Alianței înscris pe steag au reprezentat o temă importantă pentru reprezentarea publică a organizației. Alegerea s-a concretizat după mai multe propuneri în cadrul forurilor Alianței Nord-Atlantice. Obiectivul avansat a fost alegerea unui simbol care să reprezinte cu adevărat esența existenței acestei organizații pe baza principiilor comunității atlantice. Secretarul canadian de stat pentru afaceri externe, Lester B. Pearson, a avut intenția să propună un proiect de simbol pentru NATO cu prilejul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Lisabona din 1952. Însă, în cele din urmă, a lăsat această chestiune în seama Consiliului. În august 1952, chestiunea a fost preluată de Grupul de lucru pentru politica de informare a NATO. După numeroase deliberări, Grupul de lucru a transmis Consiliului propunerea de drapel cu emblema aferentă înscrisă. Inițial, propunerea făcea trimiterea la un scut apărat de 14 stele care indicau statele membre. Însă de fiecare dată când Alianța își modifica componența trebuia înscrisă o nouă stea pe steag. S-a convenit asupra alegerii altei simbolistici care să fie reprezentativă pentru valorile și principiile care ghidează comunitatea atlantică. În cele din urmă, Consiliul Nord-Atlantic a făcut public setul de criterii pe care logo-ul Alianței trebuia să îl îndeplinească. Pentru a marca alegerea simbolului reprezentativ al NATO a fost organizată Expoziția Atlantică, găzduită de Esplanada Invalizilor, la Paris, la 9 noiembrie 1953. La 14 octombrie 1953, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat steagul NATO și logo-ul alianței inclus pe suprafața pânzei, cu un design simplu și remarcabil, ilustrând tradițiile și valorile comunității nord-atlantice, potrivit https://www.nato.int. La 28 octombrie 1953, secretarul general al NATO, Lordul britanic Hastings Ismay, a explicat public simbolistica aleasă: “O stea în patru colțuri reprezentând o busolă care ține Alianța pe drumul corect, pe calea păcii, încadrate de un cerc care indică unitatea de coeziune a celor 14 state membre NATO. Albastrul de fundal face trimitere la Oceanul Atlantic.” De la crearea sa, logo-ul NATO a cunoscut o singură versiune de îmbunătățire.
Cartierul general al NATO se află la Bruxelles, în capitala Belgiei. La momentul înființării Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, în 1949, cartierul general al Alianței a fost stabilit la Londra, pe 13 Belgrave Square. În aprilie 1952, cartierul general al NATO a fost mutat la Paris, fiind găzduit, într-o primă instanță, de Palais de Chaillot, iar ulterior, din anul 1960, de o clădire construită special în acest scop în Port Dauphine, conform www.nato.int. Decizia Franței de a se retrage din structura de comandă militară integrată a NATO, la 10 martie 1966, a impus de această dată mutarea sediului Alianței la Bruxelles. Au avut loc lucrări ample desfășurate într-un timp record - circa șase luni - pentru ridicarea sediului cartierului general al Alianței Nord-Atlantice, iar la data de 16 octombrie 1967 a fost programată ceremonia oficială de inaugurare a cartierului general al NATO, prilej cu care au susținut alocuțiuni premierul belgian, Paul Vanden Boeynants, și secretarul general al NATO, Manlio Brosio. În 1999, la summit-ul de la Washington al organizației, șefii de stat și de guvern ai Alianței au hotărât, ca urmare a extinderii și transformării organizației nord-atlantice, asupra construirii unui nou sediu al NATO. În cadrul unei sesiuni a Consiliului Nord-Atlantic, a fost stabilită ridicarea noului sediu chiar în imediata apropiere a celui existent, vis-a-vis, pe Boulevard Léopold III. Lucrările au început în 2010 și s-au încheiat în 2017, noul sediu al organizației, acoperind o suprafață de circa 250.000 de metri pătrați, a fost inaugurat la 25 mai 2017.
