Napoi sa-mi dai Tu, Doamne, din anii mei plecati
Si pune-ma de-apururi asa cum este-mi pofta,
Sa potcovesc cu aur caluti inaripati
Si-n cuie de luceferi sa pironesc iar bolta.
In lumea de poveste Marite ma intoarce
Si pune pe-a mea frunte coroanele de laur,
Ilene Cosanzene sa scap de zgripturoaice
Si Fat-Frumos in lupte sa tot raresc balauri.
Si fa-mi te rog, Marite, a mea imparatie
Din lunca inflorita si codrul cel umbrit,
Sub talpi carare moale sa-mi cresti din colilie
Si-un paraias mangaie-mi auzu-n clipocit.
Si fa sa am armata din turma de mioare
Iar cainii fie-mi inca cei capitani vestiti,
Sa cuceresc costisa cu brusturi si cicoare
Si valea de sub dalma cu zarzari-nfloriti.
Si fa cum mai facut-ai sa ne robeasca-n vara
Pe-un umar de Tarnava cel joc far� de sfarsit,
Cu alti copii de-o seama in lunga zi de ceara
Topiti in fericirea clipitei de-asfintit.
Si-apoi in toamne fa-ne bogati intre bogati,
Stapani peste pomiste si-al viei indulcit,
Haiduci sa fim cu totii si-n pradaciune frati,
Ne blesteme toti care mereu i-am talharit.
Si-asa ma tine, Doamne, vecie de vecii
In vieti fara prihana ca ziua de april,
La altii da averea, puterea, bogatii,
Pe mine Tu ma uita in raiul de copil.
