La 72 de ani, ing. Mircea Radu este o persoană activă. La un ceas de taină, într-o zi geroasă de ianuarie, ne-a mărturisit că secretul tinereţii pentru dânsul constă din activitatea profesională în ferma pe care o deţine în satul Petea, comuna Band, şi implicarea directă în problemele societăţii, fiind la al cincilea mandat de consilier judeţean din partea PSD. În 1971 a absolvit Facultatea de Mecanică Agricolă din cadrul Politehnicii clujene. A fost repartizat acasă, la SMA Band, unde a urcat toate treptele profesionale, de la inginer stagiar, şef sector producţie, director. În 1980 a fost avansat inginer şef al Trustului SMA Mureş, o funcţie importantă, cu atribuţii de organizare a activităţii tehnice în cele 18 Staţiuni de Mecanizare a Agriculturii şi 8 Centre de reparaţii utilaje. După „revoluţie" şi-a desfăşurat activitatea, în calitate de director adjunct, la DADR Mureş, până la pensionare.
- Domnule inginer, aveţi o experienţă bogată în domeniul mecanizării agriculturii, o pârghie importantă, alături de chimizare şi agrotehnică, în realizarea unor producţii mari şi sigure, mai amintim şi faptul că practicaţi o agricultură modernă în Societatea Agroserv Petea, din satul natal. După un sfert de veac de la schimbarea de regim politic în România, cum vedeţi schimbările din sectorul de mecanizare agricolă?
- Privesc cu regret la tot ce s-a petrecut în sectorul de mecanizare din agricultură, un sector foarte bine organizat, dovadă stau şi lucrările mecanizate efectuate pe 416.000 hectare teren agricol din judeţ, din care 220.000 hectare teren arabil. După 1989 a urmat o perioadă de distrugere, de lichidare a tot ce era funcţionabil în agricultură. Nu a fost ocolit şi acest sector şi treptat a fost desfiinţat, lichidat, în loc să fie încurajat să se dezvolte cum s-a procedat în alte ţări din lagărul socialist. De nebunia acestei distrugeri au fost afectaţi, în primul rând, proprietarii de terenuri agricole, cei care nu deţin tractoare şi utilaje agricole, fiind obligaţi să se întoarcă la plugul tras de cai sau să apeleze la cei care deţin utilaje agricole secon-hand, la tarife şi la timp, după cum au chef. În orice caz, distrugerea secţiilor de mecanizare a aruncat agricultura României în urmă cu cincizeci de ani. Dacă statul se implica să rămână aceste secţii, capabile să efectueze lucrări la timp şi la tarife calculate de specialişti, cu totul alta era situaţia. Prestatori de servicii mecanizate există în toate ţările din vestul Europei, fiindcă utilajele moderne sunt foarte scumpe.
- Totuşi, în ultimii ani, în agricultura judeţului Mureş, comparativ cu alte judeţe, s-au înregistrat progrese. Cum vă explicaţi acest aspect?
- În primul rând datorită comasării terenurilor şi apariţiei unor fermieri care au avut curajul să lucreze terenul agricol preluat în arendă de la micii proprietari. Apoi, să avem în vedere că fermierii mureşeni au reuşit treptat să se doteze cu tractoare, combine, utilaje agricole de mare capacitate, majoritatea din import, la mâna a doua, prea puţine sunt noi. Mai amintim şi sprijinul UE prin acele subvenţii, care dacă ar veni la timp pot cu adevărat să impulsioneze producţia. Fermierii care au prins cheag reuşesc prin programele Agenţiei de Dezvoltare Rurală să acceseze fonduri europene şi să se doteze cu maşini. Ideal ar fi ca să beneficieze de asemenea programe şi fermierii mici, cu 20-25 de hectare. Să avem în vedere că industria constructoare de maşini agricole din România a fost lichidată. Să vă aduceţi aminte de Tractorul 445, de 45 CP, o bijuterie, o maşină perfectă pentru micii fermieri, ideală pentru lucrări într-o fermă de 10-20 ha,mai ales că avea asigurat şi toată gama de utilaje agricole. Astăzi, IUPS Reghin asamblează tractoare cu piese aduse din Bielarus, dar nu se pot compara cu tractoarele pe care la fabricam la Braşov.
- Cunoaşteţi problemele din agricultura judeţului, de pe cruce, nu de la picioarele crucii. Ce sfaturi le daţi tinerilor fermieri?
- Le recomand să nu abandoneze agricultura, să folosească tehnologiile avansate, pesticide, mecanizare, chimizare, să lucreze terenul ca la carte, nu după ureche. Eu am exploataţii agricole pe 105 hectare pentru cultivat grâu, porumb, sfeclă de zahăr, rapiţă, floarea soarelui şi furaje. Anul trecut am obţinut producţii bune, 5.000 kg/ha la grâu; 8.000 kg/ha la porumb boabe, 60.000 kg/ha-la sfecla de zahăr, 3.000 kg/ha la rapiţă şi la floarea soarelui. Aceste producţii îmi asigură un confort financiar acceptabil şi îmi permit să deţin 2 tractoare, cu tot setul de maşini agricole, o combină de recoltat Cllas. Pentru cei cu suprafeţe mici le recomand să se asocieze pentru lucrarea terenului, dar şi pentru valorificarea producţiei, o problemă gravă la noi, încă nerezolvată. Asocierea permite comasarea terenurilor în sole mari, exploatarea eficientă, mecanizată, cu un consum mai mic de combustibil, dar şi înfiinţarea unor cooperative care să se ocupe de valorificarea producţiei, la preţuri reale, să se elimine samsarii intermediari.
- Ce părere aveţi despre tergiversarea înfiinţării camerelor agricole?
- Camerele agricole sunt de un real folos pentru toţi agricultorii. Abia atunci când acestea devin funcţionale fermierii vor fi respectaţi şi ascultaţi. Din păcate, timpul este foarte scurt pentru Guvernul Cioloş să pună în aplicare Legea camerelor agricole. În încheiere vreau să vă spun că la ora actuală şi în viitor nu se poate face agricultură fără mecanizare.
