Motto: „Singura condiţie pentru triumful răului este pasivitatea oamenilor de bine." (Edmund Burke)
Am primit, duminică, 14 februarie, multe mesaje, mai mult sau mai puţin interesante, mai mult sau mai puţin tandre - de Valentine's Day!!!! - dar singurul care cu adevărat m-a tulburat, determinându-mă să acţionez ca atare, a fost cel primit de la membrii echipei AVAAZ:
„Arabia Saudită bombardează şcoli, spitale şi chiar nunţi în Yemen, iar armele folosite în aceste atacuri oribile sunt cumpărate din Europa, SUA şi Canada. E timpul să acţionăm: în următoarele 48 de ore, avem o şansă istorică de a opri fluxul de arme către Arabia Saudită. Peste doar două zile, Parlamentul European ar putea vota în favoarea unui embargo asupra armelor în spaţiul UE, dar puternicul lobby saudit îi face pe unii politicieni să ezite. E mai important ca niciodată să le arătăm acestor lideri că oamenii din toate colţurile lumii sunt cu ochii pe ei şi le cer să spună un NU ferm Arabiei Saudite şi atrocităţilor comise de aceasta. Semnaţi acum petiţia urgentă pentru un embargo asupra armelor. Cu suficient sprijin din partea noastră, această iniţiativă poate deveni realitate: Putem ajuta la oprirea războaielor şi prin blocarea resurselor care le alimentează.
În urmă cu câţiva ani, un embargo ar fi fost de neimaginat: regimul saudit şi guvernele vestice se aflau în relaţii prea apropiate. Între timp, problemele majore din sfera drepturilor omului din Arabia Saudită au pus Vestul în imposibilitatea de a-şi păstra poziţia. Europa ar putea vota acum pentru un embargo, dacă presiunea publică e suficient de puternică. O bombă saudită a ucis peste 200 de oameni la o nuntă, iar conform unui raport şocant al ONU care a fost dezvăluit recent, civilii care încercau să fugă au fost împuşcaţi din elicoptere. Arabia Saudită a început să lanseze aceste atacuri anul trecut, ca o nouă manevră în războiul cu Iranul. Ambele părţi implicate în acest conflict au comis atrocităţi. Şi deşi votul Parlamentului European nu poate pune capăt acestui măcel peste noapte, el va trimite un puternic semnal politic: UE nu va mai face comerţ cu arme cu un regim care bombardează civili. Iar următorul pas va fi să convingem toate guvernele să nu mai alimenteze acest conflict cu armament."
Pare straniu acest măcel între state musulmane, teoretic măcar. Nu şi practic.
„Islamul nu este o religie sau un cult. În forma sa, e un stil de viaţă complet. Islamul are componente religioase, juridice, politice, economice, sociale şi militare. Componenta religioasă serveşte pentru a le masca pe toate celelalte. (Dr. Peter Hammond, „The historical roots and contemporary threat...") Acelaşi autor, care are şi un doctorat în Teologie, detaliază modul de funcţionare (Modus operandi) al Islamului:
„Islamizarea demarează atunci când o ţară are suficient de mulţi musulmani pentru a începe să pretindă concesii de natură religioasă. Când societăţile deschise la diversitatea culturală, la corectitudinea politică şi la toleranţă consimt la cererile de natură religioasă ale comunităţii musulmane, celelalte componente se înfiltrează treptat. (…) Atâta timp cât populaţia musulmană rămâne în jurul valorii de 2% sau mai puţin, indiferent de ţară, aceasta va fi percepută ca fiind o minoritate paşnică, şi nu ca o ameninţare de către alţi cetăţeni. Acesta este cazul în prezent în: Australia (musulmani 2,25%), Spania: 2,3%; Statele Unite ale Americii: 2%; Italia: 2,6%. Între 2% şi 5%, conversia din celelalte minorităţi etnice şi din grupurile marginalizate începe prin recrutarea de deţinuţi în închisori şi de tineret din zona marginalizată a bandelor de stradă. Acesta este cazul în: Germania (musulmani 5%),Canada: 3%, Danemarca: 4,1%, Norvegia: 3%, Marea Britanie: 4,6%.
Când ajung 5%, musulmanii au deja o influenţă excesivă în raport cu procentul lor în populaţie. Ei vor începe să facă presiuni pentru introducerea de produse alimentare „Halal" (curate, conform standardelor islamice), asigurând angajarea musulmanilor în prepararea lor. Vor spori presiunea asupra lanţurilor de desfacere / comercializare a alimentelor, astfel încât acestea să introducă asemenea produse în vânzările lor, ameninţându-i cu represalii până la faliment dacă nu se conformează cererilor lor. Asta se întâmplă în: Olanda (musulmani 5,5%), Suedia: 4,9%, Elveţia: 5,7%, Olanda: 5,5%, Trinidad / Tobago: 7%. Ajunşi în acest stadiu, musulmanii se vor infiltra treptat în toate sferele de influenţă şi vor acţiona pentru ca Guvernele să le permită să se guverneze ei înşişi (în interiorul unor enclave de tip „ghetou") în conformitate cu legislaţia sharia (legea islamică), scopul final al islamiştilor fiind instaurarea sharia în toate ţările din lume.
Când numărul musulmanilor se apropie de 10% din populaţie, se amplifică nerespectarea legilor mergând până la provocări deschise, pledând pentru condiţii de viaţă conforme cu cultura şi credinţele lor. La Paris, vedem cu regularitate incendieri de automobile în enclavele musulmane. Orice acţiune percepută ca anti-musulmană are ca rezultat revolte şi ameninţări ale mulţimilor, ca în Amsterdam , unde s-au opus violent la benzile de desene animate cu Mohamed şi filmele despre Islam. La momentul când scriam aceste rânduri, 12 persoane tocmai fuseseră ucise în „Charlie Hebdo" Paris... Astfel de tensiuni apar zilnic, în special în enclavele musulmane din: China (musulmani 10%), Franţa: 9,6%, Guyana: 7%, Israel: 16%, Filipine: 10%, Thailanda: 10%. Când ajung la 20% din populaţie, ţările receptoare se confruntă cu focare de violenţă declanşate chiar pentru probleme minore, formarea miliţiilor jihadiste, crime, incendierea de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, ca în: India (musulmani 20%), Kenya: 33%, Rusia: musulmani 19%.
La 40%, naţiunile-gazdă vor experimenta masacre sporadice, atacuri teroriste repetate şi de gherilă militare, incendieri de biserici creştine şi de sinagogi evreieşti, fără răgaz, cum se întâmplă prezent în: Ciad (50%), Etiopia: musulmani 50%.
De la 60%, naţiunile vor asista la persecuţia neîngrădită a cetăţenilor nemusulmani (necredincioşi) aparţinând tuturor religiilor (inclusiv musulmani care nu se conformează ideologiei fundamentaliste), purificarea etnică, utilizarea legii sharia ca o armă de represiune şi aplicarea „Jizya" (taxă asupra necredincioşilor), astfel ca în: Albania (musulmani 79,9%), Bosnia: 60%, Malaezia: 60,4%, Qatar: 77,5%.
Dincolo de 80%, intimidarea este permanentă, opresiunea şi jihadul violente şi agresive, epurarea etnică este etatizată mergând până la genocid. Fundamentaliştii persecută sau elimină toţi necredincioşii (neconvertiţii), căci ţările pe care le ocupă trebuie să devină 100% musulmane, ca în: Bangladesh (musulmani 90,4%), Egipt: 95%, Indonezia: 88%, Iran: 99%, Irak: 97%, Iordania: 94%, Liban: 99%, Maroc: 99%, Pakistan: 96,3%, Palestina: 98%, Sudan: 97%, Siria: 90%, Turcia: 99,8%. Când scopul final este atins şi populaţia a devenit 100% musulmană, s-ar putea presupune că asta va conduce la « Dar es Salaam», Casa Islamică a Păcii. Toţi locuitorii sunt musulmani, madrasele sunt singurele şcoli, iar Coranul este singurul cuvânt, aşa ca în: Afganistan (musulmani 100%), Arabia Saudită: 100% musulmani, Somalia: 100%, Yemen: musulmani 100%."
Bine-bine, o să spuneţi. Unde este logica? De ce acest război fratricid, între două ţări cu populaţie musulmană în proporţie de 100%? Ne explică acelaşi comentator: „Din păcate, niciodată nu va fi pace, pentru că, în aceste ţări, 100% musulmane, cei mai radicali vor exercita un control total şi vor deţine puterea absolută, şi îşi vor satisface setea insaţiabilă de sânge ucigându-i pe coreligionarii lor care sunt mai puţin radicali decât ei... Este important să înţelegem că, în unele ţări, cu populaţii musulmane mult sub 100%, cum ar fi Franţa, oamenii care trăiesc în aceste enclave (ghetouri) sunt 100% musulmani; această populaţie trăieşte în conformitate cu legislaţia Sharia. Poliţia naţională franceză nu intră în interiorul acestor enclave. Acolo nu există nici jurisdicţie de stat, nici şcoli, nici facilităţi religioase nemusulmane. Copiii frecventează madrasa (şcoli religioase islamice), învaţă doar Coranul. Simplul fapt de a avea contacte cu necredincioşii este pasibil de pedeapsa cu moartea. În consecinţă, în unele locuri din unele ţări, Imamii musulmani şi extremiştii exercită mai multă putere decât autorităţile alese şi forţele de poliţie... Astăzi, cei peste 2 miliarde de musulmani constituie 28% din populaţia lumii. În acelaşi timp, rata natalităţii la musulmani depăşeşte cu mult rata natalităţii la creştini, hinduşi, budişti, evrei, şi alţi credincioşi sau necredincioşi. În acest fel, musulmanii vor depăşi 50% din populaţia lumii până la sfârşitul secolului."
„Nu doar regimul saudit profită de pe urma acestor afaceri - subliniază, pe bună dreptate, prietenii din echipa Avaaz. - Industria de armament din Europa câştigă miliarde de dolari de pe urma măcelului din Yemen! Iar dacă nu ne vom uni forţele pentru a cere un embargo, aceşti miliardari şi Arabia Saudită vor face un lobby intens pentru a continua un conflict oribil. Wael, un membru Avaaz care a supravieţuit bombardamentelor zilnice din Yemen, ne aminteşte că «istoria îi va ţine minte pe cei care ajută la instaurarea păcii». Hai să ne unim forţele pentru Wael, pentru familia lui şi alte milioane de oameni care au nevoie de noi. Semnaţi acum petiţia urgentă. Mai avem doar 48 de ore pentru a opri vânzările de arme către Arabia Saudită. Puterea comunităţii noastre vine din apropierea pe care o simţim între noi şi din posibilitatea de a ne uni vocile în număr mare şi a acţiona în situaţii care altfel ar fi trecute sub tăcere. Hai să ne unim din nou forţele şi să facem tot ce putem pentru a ajuta milioanele de oameni din Yemen a căror viaţă e în pericol. Cu speranţă, Danny, Rewan, Alice, Mohammad, Alex, Antonia, Emma şi restul echipei Avaaz"
În mod firesc, deşi nu foarte încrezătoare într-o soluţionare imediată, mai ales văzând armamentul de ultimă generaţie cu care defilează saudiţii, am semnat imediat petiţia şi am expediat-o.
„Un mediator este cineva care hrăneşte un crocodil, sperând că va fi ultimul care urmează să fie mâncat." (Winston Churchill) Papa bun!
