POETUL este „MĂRTURISITOR AL LUMINII"... altfel ar trăi cum bate vântul, într-o lume schimonosită, în destrămare. În publicistica sa, Marele Eminescu detalia despre şansa omului de a câştiga conştiinţa nimicniciei sale şi convingerea mărimii lui Dumnezeu, scăzând, în acest mod, deşertăciunea lumii. Caut prin vers, dorindu-l din ce în ce mai limpede, aşezat pe aripă de înger, mărimea lui DUMNEZEU, să scad măcar o picătură din deşertăciunea lumii, să pot spune, precum filosoful, DUMNEZEU EXISTĂ! EU L-AM ÎNTÂLNIT! Şlefuindu-mi cuvântul prin învăţătura cuvântului Lui, prin poezie poate voi putea ca în mărturisirea ultimilor stareţi de la Mănăstirea Optina, să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert. Poemul „Lângă cununa de spini", scris la Sfântul Mormânt de la Ierusalim, mă defineşte foarte bine: „IARTĂ-MI, DOAMNE, NETEZIMEA DEGETELOR,/ N-AM FRĂMÂNTAT DESTUL STRUGURII PĂMÂNTULUI,/ PÂNĂ LA LUCIU,/ PÂNĂ LA STRIGĂT,/ DAR ŞTIU SĂ ARĂT CU MÂNA SPRE CER; SPRE LOCUL ÎNALT UNDE CUVÂNTUL E CÂNTEC".
***
„Când tot mai puţini oameni citesc în CARTEA CONŞTIINŢEI, când purtăm sentimentul că suntem fiinţe rămase pe-dinafară, când ziua e strâmbă şi pâinea de zgură, vorba cronicarului, ne reîntoarcem la LEAGĂN-PRAG-POARTĂ-POM şi CRUCE, ne reîntoarcem ACASĂ unde e şi MAMA, şi PATRIA. Este triada lui Ioan Alexandru în care mă regăsesc: FIU-MAMĂ-PATRIE - este şi triada din lirica lui Grigore Vieru - pentru a putea bea paharul până la fund în jarul adevărului, pentru a putea fi în RODIRE. Sub mâna, ochii, rugăciunea mamei, care sunt mâna, ochii şi RUGĂCIUNEA PATRIEI, gândul meu e fără vini şi fără înserare, totuna cu vindecarea rănilor, cu vestea de viaţă străbătând VEAC de ÎNVIERE. În poemele Zoreniului, MAMA încinsă cu răcoarea zorilor, intră în lanul de grâu, secerându-l de spice, VENIND SEARA CU ÎNGERII ÎN POALĂ. Şi PATRIA CÂND NU E TRĂDATĂ, E ÎN LANUL DE GRÂU, CU CERUL ÎN SPICE. Şi FIUL la fel.
* * *
3. „Prelungirea vieţii poetului, eu o caut în DUMNEZEU". Dacă în jur se prăbuşesc altare, LUMINA DUMNEZEIASCĂ, le reface prin cuvânt: „ÎN GÂNDIRILE LINE / DĂNI-L, DOAMNE, ŞI ASTĂZI ŞI MÂINE, /ŢINE-I CUMPĂNA ÎNALTĂ ŞI VIE, / NAŞTE-I CLIPĂ ŞI CREŞTE-I VECIE".
Prof. dr. VALENTIN MARICA (1949-), scriitor, poet, publicist român, doctor în filologie, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi al Uniunii Scriitorilor din România.
„1001 CUGETĂRI"
