Cu toate că omenirea este invitată să o facă, cât mai frumos și bine, în fiecare an, începând din 1993 încoace. Și în întrega zi și noapte a zilei de 20 septembrie. Cu precizarea că așa-zisa „rugăminte-poruncită" ne-a fost transmisă de Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin intermediul uneia dintre numeroasele sale rezoluții umanitar-educative. Dar din al cărui text și context înțelegem că cea mai normală și adevărată familie, universal-valabilă, este cea alcătuită din soț și soție, împreună cu copiii lor. Și nicidecum altfel. Sau în alt mod neomenesc și nefiresc!
Ce spuneam despre acei oameni care ne încăpățânăm să trăim și să murim numai și numai pe pământ românesc!? Bunăoară, că doar ne prefacem că sărbătorim familia! Și nu numai familia. Dar uităm, întâmplător sau voit întâmplător, să cinstim cum se cuvine multe alte sărbători și comemorări naționale. Inclusiv să facem din Tricolorul Roșu, Galben și Albastru, precum și din Imnul Național „Deșteaptă-te Române", titluri de mândrie, de fală și de bucurie individuală și colectivă. Inclusiv al românilor-vecini și a celor plecați în lumea largă! Ba mai mult: uităm ca de moarte, încă multe alte evenimente plăcute sau triste din istoria zbuciumată și adevărată a acestei binecuvântate țării. Indiferent dacă ne convin sau nu acele evenimente. Bunăoară, însângerata zi de 30 August 1940. Cea care a adus unul dintre marile dezastre naționale, prefațat de obligativitatea ca în 24 de ore România și românii să cedeze Ardealul de Nord Ungariei Horthyste. Și aceasta, ca urmare a aplicării exagerat de abuziv, de inuman și de criminal a prevederilor odiosulului Diktat de la Viena. Ungaria, prin conducătorii săi șovini și aroganți, mereu dovedindu-se a fi mult mai mult decât neprietenosă cu vecinii săi. Un alt exemplu ni-l oferă mult blamata și prost înțeleasa zi de 23 August 1944, marcată de istorica trecere a trupelor române de partea Coaliței Internaționale împotriva Germaniei Hitleriste și a Japoniei Imperiale. Numai că noi ne facem că uităm fie și numai aceste două date și evenimente. Și o facem nu numai din comoditate, ci și din prosteasca și nepatriotica teamă de a fi acuzați că răscolim cele mai dureroase răni ale trecutulului. Trecut care, nu are cum să nu ne aparțină! Numai că foștii și actualii conducători trecători ai țării, de după Decembrie'89, nu se tem nici de condamnabila lor nepăsare și nici de prostescul lor risc de a supăra și enerva la culme un întreg neam românesc! Inclusiv morții din morminte!
Revenind la ediția din acest an a Zilei Internaționale a Familiei (miercuri, 20 septembrie 2017), am constatat că în acea zi nu s-a oficiat nicio căsătorie, atât la Serviciile de Stare Civilă ale primăriilor, cât și în fața altarelor bisericilor creștine. În schimb, judecătoriile și tribunalele au dat hotărâri definitive de divorț cu nemiluita. Tot în acea dată, presupusă a fi festivă, bătrânele perechi de căsătoriți n-au primit, oficial, măcar un buchețel de flori, o îmbrățișare sau o simbolică strângere de mână tremurândă de emoția bucuriei! Și n-au fost felicitate și felicitați nici mămicile și nici tăticii noilor prunci. Și se cădea să o facă, fie și numai personalul medical al spitalelor și clinicilor universitare de obstetrică și ginecologie. Pentru că tradiționalele Case de Naștere și Maternități ale dispensarelor medicale comunale și orășănești au dispărut cam de multă vreme. Tot așa cum a dispărut, din vorbirea curentă, frumoasa și omenoasa denumire de moașe. Atât de anapoda stând lucrurile, ar trebui ca cel puțin 75 la sută dintre noii-născuți să fie declarați cetățeni ai Târgu-Mureșului, cu acte în toată regula! Restul aparținându-i municipipalităților din Sighișoara, Reghin și Târnăveni.
Numai că în timp ce natalitatea naturală scade alarmant de mult, de la o zi la alta (anual înregistrându-se, oficial, aproape un milion de avorturi provocate chirurgical), în compensație s-au înmulțit nașii și nășițele, precum ciupercile urechiușe după ploaie. Câte două-trei-patru perechi de nași făloși și înstăriți la un singur botez religios sau la o singură cununie civilă și religioasă. Nelipsind obraznicele coloane de mașini luxoase, claxonând cu puterea maximă a decibelilor. Urmate de mese îmbelșugate, cu coronițe și bentițe cât mai scumpe, cu baloane în mai toate culorile curcubeului, cu orchestre și cântăreți de marcă, cu daruri de zeci de mii de euro, cu croaziere pe mările lumii și cu „luni de miere" petrecute în țări îndepărtate sau în insule exotice. Cum zice românu': „Nenică dragă, trai pe vătrai, nu glumă!" Suficiente motive de fals patriotism din partea petrecăreților! Cei care, după ce o iau bine la căiță, realmente zbiră melodiosul cântec „Tot ce-i românesc nu piere, și nici nu va perii!".
