Aici, în America, am un coleg și un prieten foarte bun, de mulți ani, un secui cu numele de Lotzi, care e căsătorit cu o româncă. Lucrurile păreau foarte stabile, până când prietenul meu Lotzi a început să fie din ce în ce mai “maghiar”, citind tot ce putea găsi din presa iredentistă. Locuind pe coasta vestică a continentului, soția lui, disperată, mă chema la telefon să mă întrebe ce e de făcut. I-am spus că cel mai simplu este să facă testul genetic, genomul. Prietenul meu a acceptat cu greutate, dar a acceptat.
L-am chemat la telefon, după aproape trei luni de zile, și l-am întrebat despre rezultatul testului genetic. Mi-a spus că nu l-a primit. Dar am auzit-o pe soția lui strigând: “Spune, mă, adevărul”. “Curajos”, el mi-a închis telefonul. Sigur că am chemat-o imediat pe soția lui care, acoperind vociferările soțului, mi-a spus că nici gând să fie maghiar. El era “I1b”, nimic altceva decât... Dac!
Sau mai cam pe ungurește “un Valah împuțit”.
De atunci lucrurile s-au schimbat la 360° și prietenul meu acum se consideră un ... Pelasg și nu mai există discuții contradictorii pe această temă în familia lor.
Dar să ne întoarcem la secuii noștri “maghiari”.
Absurditatea vremurilor actuale: steagul secuiesc, cu însemnele soarelui și lunii - specific rumânimii (ele se află pe steagurile vechilor regiuni, fiind vechi simboluri dacice), a fost folosit prima oară în alianța dintre secui și Mihai Viteazul, contra ungurilor.
Acum, ungurii au luat steagul respectiv, ce s-a născut împotriva lor, și l-au pus pe Parlamentul lor!!!
O prostie inimaginabilă!!!
Cauconii, aflăm încă de la Homer, erau de origine tracă și trăiau pe râul Kaukon în Kaukonia, care cuprindea regiunea Elis și părți din Ahaia și Arkadia. Ei ar fi migrat din nordul Peninsulei Balcanice pe la anul 1600 î.Chr. Pe cei rămași în vatra originară, Ptolemeus (sec. II d.Chr.) îi va regăsi cu numele de cauconensis, la nord de Dunăre, printre triburile din Dacia, în Țara Bârsei și în împrejurimi, dar fără a trece de Carpații Răsăriteni.
Prin coroborarea informațiilor referitoare la teritoriul lor, dacii cauconi au trăit în sud-estul Transilvaniei, cuprinzând nu numai Țara Bârsei, ci și o parte din actualul județ Harghita, spre izvoarele Oltului, ca și părți din județele Buzău și Mureș.
Tot în această zonă, Amianus Marcellinus (sec. IV) a consemnat existența unui ținut numit Caucaland, iar mărturia unui soldat roman se referă la un munte Caucas, de pe lângă râul Olt.
Ca urmare a faptului că reprezentau un vechi neam autohton, atestat încă din antichitatea îndepărtată, lingvistul german Jacob Grimm a considerat firesc să constate legătura dintre denumirile de cauci, cauconi și Caucaland, pentru a le asocia acestora și denu-mirea de Cogaion (muntele sfânt al dacilor), cu conotația sa religioasă.
Pe de altă parte, filologul german J.Wolff considera că și denumirea de Kockel, cu variantele Kukel și Kukula, utilizate de sași pentru a desemna Târnavele, ar proveni din anticul coca sau cuca, care înseamnă munte, cu mențiunea că cel mai important munte din zona Târnavelor se numește Cogan, cu variantele mai vechi Cocan sau Chuchal, ceea ce indică faptul că originea reală a acestor denumiri este hidronimul Kukula, menținut și astăzi în uz de secui.
Cine nu își știe trecutul, nu este vrednic nici de prezent!
(va urma)
