O atenționare lansată de Spitalul pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din București, conform căreia numărul cazurilor care ajung la Urgențe este mai mare decât înaintea pandemiei, ne arată că relaxarea postCovid-19 îi pune în pericol pe copii, din simplul motiv că aceștia au uitat cum să se joace liber.
Micii pacienți programați nu mai au locuri
“Am dori să semnalăm că a crescut mult numărul de prezentări pentru urgențe, în special traumatisme. Numărul este mai mare decât cel dinainte de pandemie. În weekend, în fiecare zi, au fost peste 200 de prezentări la UPU și peste 300 la ortopedie. Multe fracturi posttraumatice. Se pare că bucuria relaxării are consecințele ei. Poate nici copiii nu mai sunt prea antrenați după un an de repaus în pandemie.
Tragem un semnal de alarmă și rugăm părinții și copiii să fie mai atenți și mai ponderați în activitățile lor de relaxare. Dat fiind numărul mare al pacienților veniți în urgență și care necesită internare, sunt ocupate paturi, iar pacienții cronici, cu intervenții programate, nu mai au loc”, a precizat medicul Raluca Alexandru, purtătorul de cuvânt al Spitalului “Grigore Alexandrescu”, citat de adevarul.ro.
Dorul de joacă
Experții susțin că, practic, cei mici sunt într-o perioadă de refacere după ce au suferit chiar și din punct de vedere psiho-emoțional, de pe urma restricțiilor aduse de pandemie și că acum sunt avizi de socializare și de mișcare.
“Pentru un copil, joaca este esențială, este parte din dezvoltarea lui socială, psiho-emoțională, din interacțiunea cu ceilalți copii, dar și din învățare. Copiii învață jucându-se. Joaca la copil nu este doar un aspect strict legat de timpul liber, de relaxare, ci poate reprezenta o bună parte din zi. Interdicția de a nu se juca în spațiile publice, în locurile special amenajate, în parcuri, de a nu se întâlni cu alți copii, de a nu se vizita, timp de peste un an, a condus la nedezvoltarea unor abilități.
Odată cu eliminarea restricțiilor sociale, întregul entuziasm și dorul după joacă se poate manifesta într-un mod exuberant, dar și periculos. Îți dorești atât de mult să te joci, încât nu ești atent la riscurile la care te supui. De aceea, declarațiile medicilor de la urgență și de la ortopedie, cum că a crescut numărul cazurilor, sunt explicate din acest punct de vedere”, afirmă psihologul Mihai Copăceanu.
Nu mai știu să se joace în gașcă
La rândul ei, medicul Rodica Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației Medicilor de Familie București, consideră că, pe lângă entuziasm, mai există o cauză a acestor accidente în care victime sunt copiii.
“Această perioadă de izolare i-a schimbat pe cei mici. Ei s-au cam dezobișnuit să se joace, au cam uitat cum este o joacă în gașcă. Din păcate, pandemia i-a făcut și mai agresivi și, în lipsa unei supravegheri corespunzătoare, acest lucru se traduce și în mai multe accidente la locurile de joacă.
De altfel, mai multe studii internaționale arată că anul de pandemie a afectat destul de serios copiii, din punct de vedere psihologic. Astfel, dintr-o cercetare realizată sub egida UNICEF, pe baza unor chestionare completate de părinți, rezultă că în urma pandemiei și a restricțiilor aduse de aceasta, închiși în case, cei mici s-au simțit, într-un procent important, izolați, nesiguri pe ei sau chiar înfricoșați.
De asemenea, copiii au suferit tulburări de somn, coșmaruri, apetit slab, agitație, neatenție și anxietate”.
Stres posttraumatic
Un studiu realizat de specialiști de la Spitalul de Pediatrie Bambino Gesù din Roma și Departamentul de Sănătate Publică din Italia arată că măsurile de restricționare, carantina și izolarea, impuse în contextul pandemiei, sunt traumatizante, atât pentru copii, cât și pentru părinți.
Astfel, experții italieni au descoperit că, după carantinare, 25% dintre copii și 30% dintre părinți îndeplineau criteriile pentru a fi diagnosticați cu tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), iar tulburarea a fost, practic, transmisă de părinți, copiilor.
Ei susțin că, în condiții speciale, de pandemie, este deosebit de important ca părinții copiilor relativ mici să rămână calmi, echilibrați și stabili.
Cu toate acestea, un procent important dintre părinții italieni (și nu numai) au dat dovadă de nervozitate crescută, iar suferința psihologică s-a transmis la copiii lor, în proporție de nu mai puțin de 85,7%... (L.P.)
