Intr-un comentariu precedent,
ne-am mai referit la "dihonia� existenta
intre institutii si politicieni.
Se pare insa ca niciodata � in
ultimii 24 de ani � doi politicieni
care, vremelnic, conduc Romania,
nu s-au urat si contrat cu atata
vehementa precum o fac, acum,
in 2014, Victor Ponta si Traian
Basescu (ori viceversa). Locul
preferat al disputelor? Televiziunile!
Insa, daca in cazul presedintelui Basescu � ramas fara
consilieri in ultimele luni de mandat �
ar mai fi de inteles (nu si de tolerat,
iesirile pe langa Constitutie!) starea
sa de nervozitate, in cazul premierului
Ponta � care are raspunderea
conducerii unui Guvern,
Ponta 3, reactiile sale televizate
sunt, pentru omul de pe strada,
cel putin de neinteles. De altfel,
un simplu cetatean se si intreba:
"Cand o mai avea Victor Ponta timp
sa conduca, efectiv, Guvernul,
daca, zilnic, cand deschizi televizorul,
la aproape orice ora din
zi, apare pe post de interlocutor al
televiziunilor (de stiri, mai ales)?�.
Insa si presedintele Basescu � cel
care spunea, odata, ca Victor
Viorel Ponta conduce Guvernul la
televizor � a devenit un� telepre
sedinte, facand chiar (desi in
afara prerogativelor constitutionale)
campanie electorala unui
anumit partid!
Revenind insa la Victor Ponta,
mai grav este insa faptul ca
Guvernul sau, Ponta 3, nu mai are �
dupa cum apreciaza toti analistii �
timp de acomodare, de studiu,
negocieri intre membrii Cabinetului,
de certuri, interminabile,
cu Palatul Cotroceni. Trebuie sa
actioneze prompt, cu masuri decisive.
La o asemenea atitudine il
obliga nu doar contextul international,
ci si (sau in primul rand)
situatia din tara: inundatiile, cresterea preturilor, scumpirea facturilor,
reducerea veniturilor guvernamentale,
inclusiv faptul ca importurile
din zona euro vor fi mai scumpe.
Drept care, cuvintele de ordine sunt
(ar trebui sa fie) profesionalismul,
spiritul de echipa, responsabilitatea,
decenta, nu certurile interminabile
cu Traian Basescu! Bineinteles, in
fata acestui "test al responsabilitatii�
se afla nu doar Guvernul
Ponta ci, deopotriva, presedintele
Basescu, clasa politica, coalitia,
opozitia, societatea civila. Cu
atat mai mult cu cat ne aflam intrun
an electoral�
Or, toate acestea (din multe
altele) se cuvin cu atat mai mult cu
cat, din pacate, in ultimii 24 de ani,
am pierdut cam tot ce a fost acumulat de predecesorii nostri. Putem
oferi forta de munca ieftina, dar
calificata? Nu, pentru ca am lasat
in paragina sistemul nostru educational,
iar cei mai talentati tineri
au plecat; putem oferi resurse naturale?
Nu, pentru ca le-am vandut
deja pe� doi bani; putem oferi
produse alimentare ieftine in situatia
in care costul acestora creste
vertiginos? Iarasi nu, pentru ca
suntem dependenti de importul de
alimente. Am obtinut in schimb
mall-uri, credite de consum si
proiecte imobiliare mai scumpe
decat la Tokyo!
De aceea, analistii sunt de parere
ca Guvernului Ponta 3 ii revine
sarcina dificila de a creiona (in baza
programului economic al USD de
guvernare), finanta si gestiona o
serie de proiecte structurale care
sa ofere locuri de munca, sa creeze
beneficii pentru sectorul real al
economiei si care sa transforme
Romania dintr-o tara consumatoare
de credite, intr-o tara de bunuri si
servicii calitative si competitive.
Ponta si ministrii Cabinetului sau
sa nu simuleze o stare de bine
inexistenta, cresteri economice "pe
hartie� s.a.
Poate face aceste lucruri? Evident,
cata vreme, desi USL s-a rupt,
Romania poate opune o guvernare,
inca, solid sustinuta de Parlament.
Dar pentru asta relatia dintre institutiile
puterii sa nu mai fie subminata
de conflicte ascunse sau deschise
intre Cotroceni, Guvern si Parlament.
Apoi, este � spun analistii � prima
guvernare care are asigurat un
colac de salvare international,
reprezentat de fondurile europene
destinate investitiilor. Si este
prima guvernare a tarii care are
avantajul de a fi bine integrata in
structurile politice, economice si
financiare internationale.
Sigur, este greu ca in Romania
acestor ani, liderii politici sa
treaca peste orgolii, antipatii si
interese divergente. Totusi, macar
acum, in al doisprezecelea ceas,
Ponta, Basescu, societatea civila,
sindicatele, milioanele de cetateni
sa priveasca in aceeasi
directie: spre viitorul Romaniei!
Dar pentru asta, revenind la
intrebarea de la inceputul acestor
consideratii, Ponta-premierul
trebuie sa fie, in primul rand, omul
de serviciu al tarii, nu al televiziunilor
de stiri! Un fel de telepremier,
iar Traian Basescu,
teleastul de la ora 18.30!
