Au trecut 218 de ani de la nașterea cărturarului Anton Pann, precum și 160 de ani de la moartea acestuia, pseudonimul lui literar și muzical-componistic fiind acela de Antonie Pantolean Petroveanu. Nu se cunosc exact nici luna și nici ziua nașterii sale, ci numai anul: 1796. A văzut lumina zilei în actuala localitate bulgărească Silvean și se stinge din viață în București, la 2 noiembrie 1854, fiind înmormântat în cimitirul din curtea interioară a bisericii „Lucaci", unde pe o lespede de piatră stă scris un epitaf autobiografic, din care reproducem următorul fragment: „Aici s-a mutat cu jale/În cel mai din urmă an/Care în cărțile sale/Se citește Anton Pann". De remarcat că încă din timpul vieții se face cunoscut ca un foarte talentat și prolific scriitor de literatură populară, precum și ca un iscusit culegător și prelucrător de folclor poetic și muzical. În calitate de compozitor de muzică religioasă bizantină este autorul unei noi grafici de transcriere a notelor muzicale pe portativ, reunindu-le în lucrarea „Gramatica melodică". Din paginile ei se vor inspira toți compozitorii care i-au urmat, inclusiv cei de creații instrumental-simfonice, de operă și operetă, ingenioasele tehnici de transcriere pe portativ „inventate" de Anton Pann, inclusiv Cheia Sol, constituindu-se în subiecte de studii școlare și universitare de profil din întreaga lume!
Și încă un amănunt important: Atras de farmecul uneia dintre creațiile muzicale ale lui Anton Pann, poetul Andrei Mureșanu (n.16 nov.1816, Bistrița-d.12 oct.1863, Brașov) va scrie un amplu poem patriotic, devenit unul dintre cele mai îndrăgite și mobilizatoare cântece ale românilor ardeleni revoluționari de la 1848, conduși de tribuni precum Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Șaguna, Ioan Lemani și Axente Sever. Mult mai târziu, respectiv la începutul anului 1990, la propunerea poeților-scriitori Ion Alexandru, Vadim Tudor și Adrian Păunescu, Parlamentul României va legifera ca respectiva melodie a lui Anton Pann, precum și versurile poemului „Deșteaptă-te, române!" al lui Andrei Mureșan, transpuse în cântec coral, să fie Imnul de Stat al României.
Notă: Așadar, au trecut 166 de ani de când vrednicii noștri înaintași auzeau, pentru prima dată, și înțelegeau rosturile muzicii și versurilor cântecului „Deșteaptă-te, române!". Și cu toate că a trecut atâta amar de vreme, tot nu ne-am „deșteptat" și trezit îndeajuns din păguboasa și letargica amorțeală a conștiinței naționale! Pentru că uitați-vă ce se întâmplă: Mereu facem ce facem și tot nu ne „adunăm" de pe drumuri! Ba mai mult: nu numai că continuăm să ne tăiem singuri „craca" de sub talpa picioarelor, dar le dăm o mână de ajutor și străinilor să o facă cu râvnă și cu dușmănie! Cele mai recente, elocvente și enervante exemple de acest fel regăsindu-se în chiar aspectele zgomotoase și mincinoase ale campaniei și scrutinului electoral pentru alegerea viitorului președinte al României!
Dacă nici acum, în ultimul ceas al speranțelor, nu ne-om strânge rândurile, apoi faceți bine și cumpărați-vă dicționare de câteva limbi străine cu expresii și accente gramaticale nemțești, săsești, ungurești și secuiești! Mai avem de parcurs doar o mică „postate" până când vom „scăpa" de încă o mare pacoste căzută pe capul acestui neam! Cel de-al doilea scrutin electoral (de duminică, 16 noiembrie a.c) urmând să ne aducă un nou președinte de țară. Dacă eram români adevărați îl dibuiam din timpul votului primului scrutin, nelăsând loc eternelor negocieri rușinoase și nepatriotice!
