Un moment de emoţionantă reîntâlnire şi de intensă trăire la Colegiul Naţional „Unirea", cu ocazia desfăşurării activităţii interdisciplinare „Nicolae Steinhardt - Un model pentru tineri", care a reunit profesori şi elevi deopotrivă, într-un cadru deschis evocărilor. Şi de data aceasta, Jurnalul fericirii a fost pretextul revenirii la Nicolae Steinhardt, fiind un exerciţiu de clarificare sufletească pentru tinerii liceeni care au avut prilejul de a recepta valoarea unui altfel de jurnal şi, implicit, a unei alte experienţe de viaţă. Jurnalul fericirii reconstituie un destin din crâmpeie de realitate generatoare, concomitent, de durere şi de bucurie. Cartea oferă cititorului întâlnirea cu o lume de idei bogată şi nuanţată la nesfârşit. Reflecţiile, părerile, prilejuiesc autorului frecvente ex-cursuri de pe făgaşul propriului destin - în literatura religioasă, filosofică, existenţialistă, de psihanaliză, sociologie, de economie politică, istorică, beletristică, politică, pe care lectorul tânăr le poate descoperi şi transforma în tot atâtea fluxuri interioare.
Deschiderea oferită de opera monahului de la Rohia incită spiritul la numeroase cercetări şi, de aceea, iniţiativa domnului prof. dr. Iuliu Florea, profesor de religie la Colegiul Naţional „Unirea", de a valorifica împreună cu profesorii Catedrei de Limba şi literatura română resursele nebănuite ale creaţiei lui Steinhardt, a devenit o formă de a cultiva o tradiţie în cadrul manifestărilor organizate sub patronajul spiritual al acestui scriitor. În acest sens, doamna prof. Maria Motorga, director adjunct al Colegiului Naţional „Unirea" amintea în deschiderea activităţii că întâlnirea îşi propune noi orizonturi de interpretare, dar se situează şi în continuitatea unui demers educativ desfăşurat de mai mulţi ani.
Sub semnul scrierii confesive, a jurnalului, a debutat şi această întâlnire, coordonată de prof. dr Aurora Stănescu care a antrenat elevii la un dialog despre genul diaristic, urmat de un scurt istoric al jurnalului ca formă de expresie artistică. Pre-textul a fost chiar un model al mărturisirilor dintr-un alt „jurnal" al domnului Nicolae Băciuţ, invitat de suflet, ca în fiecare an, atât prin calitatea sa de scriitor, Director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Mureş, cât şi prin apropierea întru spirit şi cultură de personalitatea lui Steinhardt. Pe firul Jurnalului d-lui Nicolae Băciuţ a pornit o altfel de regăsire, o intrare pioasă în alt fel de mărturisiri: „Sigur, e uşor să ne jucăm cu cuvintele şi să uităm greutatea lor semnificantă. Şi, cu toate acestea, Sfântul de la Rohia nu este o gratuitate. Cine l-a cunoscut cu adevărat pe Nicolae Steinhardt poate să ne susţină şi să aducă argumente în plus. Întâlnirea mea cu N. Steinhardt s-a comprimat într-o carte de convorbiri... epistolate. Dacă fizic n-am fost decât în puţine rânduri aproape, spiritual m-am întâlnit foarte des cu N. Steinhardt, cu cărţile lui, atâtea şi câte şi cum au putut să apară în regimul ostil credinţei şi sfinţilor... nu doar din ceruri, ci şi de pre pământ."
Acestea au fost primele însemnări şi demersul interpretativ a fost preluat de către elevii care s-au aplecat asupra operei lui Nicolae Steinhardt, sub îndrumarea doamnei prof. Aurora Stănescu. O cercetare biografică, adresată mai ales celor care încă nu au pătruns pe teritoriul operei lui Steinhardt, sau au făcut-o cu timiditate, a fost prezentată de elevul Alexandru Gajdo, din clasa a X-a D, un moment liric, în interpretarea elevei Camelia Ploscar, clasa a XI-a E, a purtat gândurile spre psalmii arghezieni, apropierea nefiind întâmplătoare. Fără a pendula „între credinţă şi tăgadă" şi Steinhardt a fost asemeni unui „copac pribeag", cu „fruct amar" şi „aspru-n îndârjire vie". Soluţia unică a supravieţuirii prin credinţă a fost relevată în alte două eseuri prezentate de elevele Alexandra Ujică, clasa a XI-a E şi Andreea Loghin, clasa a XII-a D, care au evidenţiat că suferinţa monahului a fost mereu însoţită de credinţă şi de încredere, pornind de la înţelegerea adevărului că ceea ce este mai bun se obţine cu preţul unei mari dureri.
Întâlnirea s-a încheiat sub semnul unei alte confesiuni diaristice, a domnului Nicolae Băciuţ, care mărturisea în Jurnal: „M-am apropiat cu sfiiciune şi respect de N. Steinhardt şi, la prima întâlnire, s-a opus să-i sărut mâna, aşa cum, şi din instinct, şi din educaţie, simţeam că trebuie să fac. I-am smuls atunci promisiunea de a-mi răspunde la câteva întrebări pe care aveam să i le trimit în scris. Şi N. Steinhardt s-a ţinut de cuvânt, căci cuvântul lui n-a îngăduit niciodată minciuna, compromisul. Mai mult, atunci când i-am cerut ca dialogul nostru epistolar, oricât ar fi fost el de citit de cei care vegheau la (ne)liniştea regimului comunist, să se transforme într-o carte, a acceptat cu sfiiciune - nu putea concepe, în milostivenia şi generozitatea sa, că ar putea refuza pe cel ce se îndreaptă spre el cu credinţă, cu admiraţie."
Nicolae Băciuţ a transmis elevilor că astfel, treptat, a descoperit adevăratul ideal al monahului, acela de a se şti liber sufleteşte, fericirea de a se şti nepervertit de compromisuri, de abdicare de la coloana vertebrală de dragul unei oarecare libertăţi. Libertatea interioară e imperiul în cucerirea căruia Steinhardt, evreu creştinat, şi-l ia ca sprijin, însoţitor, călăuză şi învăţător pe Mântuitorul însuşi.
Modelul pentru tinerii liceeni nu este doar în opera Sfântului de la Rohia, ci şi în experienţa unui mod de viaţă exemplar, care a relevat taina unică a cunoaşterii prin suferinţă.
