Am citit povestirea unui prizonier al naziștilor care scria, total mulțumit, familiei, numai pentru că fusese mutat dintr-o celulă cu patru pereți goi în alta în care era o deschidere în partea de sus a unui perete, prin care se putea întrevedea cerul albastru dimineața și câteva stele noaptea. Aceasta, pentru el, era o imensă comoară.
Noi avem toată bolta cerească. Și… privim la televizor!
