Doi ani, profesorul Simion C. Mândrescu a muncit, în plan diplomatic, la Legația României din Tirana, ca „piatră de temelie a unui eveniment cu consecințe bogate în toate domeniile naționale (…) O izbucnire de energie nouă și luminată, dar singuratică, de aceea o pomenim cu recunoștință…"
Cu aceste cuvinte își începea Alcibiade C. Diamandi, fost consul al României în Albania, raportul numit „Simion C. Mândrescu - ministru plenipotențiar al țării în Albania". O retrospectivă „spre a înțelege mai bine comprehensiunea largă și rolul misiunii ministrului Simion C. Mândrescu în Albania", ca diplomat și mare patriot român, în acea benefică conlucrare între „elementul român din Pind și albanezi, consolidate prin evenimente demne de evocat și remarcat, ca elemente rodnice ale acestei colaborări."
Bine cunoscut în cercurile albaneze, diplomatul profesor Simion C. Mândrescu, sosea la Tirana, ca ministru plenipotențiar al României. Moment în care Legația României din Tirana „s-a transformat într-un focar de lumină și de entuziasm național", prin colaborări fructuoase, cu vechi luptători albanezi, prin sinceritate și încredere. În acest context a avut loc și inaugurarea bisericii românești, la Corcea, în 1925, ca prilej de manifestare națională, și cu largul concurs al familiei albaneze Balamace, care, „de mai multe generații, a ținut, cu demnitate, aprinsă candela națională". O poziție a demnității noastre care, prin profesorul Simion C. Mândrescu, diplomat și patriot român, să contribuie, substanțial, „la înălțarea sentimentului național, la consolidarea prieteniei albano-române", într-un moment în care Legația de la Tirana „devine un centru de îndrumare pentru elementele românești", prin încredere și bunăvoință, printr-o colaborare sinceră cu reprezentanții statului albanez, de la președintele țării, la reprezentanții bisericii albaneze, cu elementul românesc din Albania, în sensul cultivării limbii române și în școli, încât românii de acolo „să se roage în limba lor maternă, în biserici românești".
O dovedește și acel raport al profesorului Simion C. Mândrescu, din 20 mai 1925, prin care ministrul României la Tirana se adresa ministrului Instrucțiunii Publice, dr. Constantin Angelescu, și ministrului Afacerilor Străine - I.G. Duca, privind situația școlilor și a bisericilor românești din Albania, militând pentru îmbunătățirea situației culturale a românilor din această țară, pentru a face din Albania „centrul românismului din Balcani, cunoscut fiind numărul mare al românilor de acolo.
Având în vedere școala, biserica, cultura și credința, într-o stare destul de tristă, când, din 17, mai existau doar trei școli primare, iar corpul didactic s-a risipit, când acele lăcașuri românești au fost luate de guvern, pentru a instala în ele școli albaneze sau alte instituții publice, diplomatul Simion C. Mândrescu, invocând cazurile de la Durazzo, ca dovadă că elementul românesc este amenințat să dispară și în alte multe părți ale Albaniei, unde, „în familii de buni români, aproape că nu se mai vorbește românește, iar copiii nu mai știu niciun cuvânt în limba lor maternă", el propunea anumite măsuri grabnice de remediere. Printre aceste propuneri se aflau o școală de băieți și una de fete, cu două internate, una pentru 50 de băieți, alta pentru 50 de fete, la Tirana; școli românești la Durazzo, Valona, Cavaia, Berat, Elbasan, Premet, ca „nevoi absolute și urgente". E mare nevoie de personal didactic, acțiune care trebuie începută imediat, deoarece o cer părinții copiilor, iar „numărul elevilor și al studenților admiși în școlile noastre să fie proporțional cu însemnătatea dată românismului în Balcani, în general, și în Albania."
Într-un alt raport, din 2 noiembrie 1925, adresat ministrului Afacerilor Străine, I.G. Duca, Simion C. Mândrescu, care a participat la sfințirea Bisericii române din Corcea, „clădită din sărăcia și cu truda românilor", unde diplomatul român a fost primit și salutat cordial cu cântece patriotice, în răsunetul, pentru prima oară, a clopotelor noii biserici românești. Mult norod venit să asiste, în frunte cu episcopul Ieroteos și cu șeful bisericii ortodoxe albaneze - Vasile Marcu, prefectul județului, primarul orașului, autoritățile militare și polițienești, numeroși români dreptcredincioși, din zonă. România era „mândră" de a avea, la Corcea, și în împrejurimi, frați vrednici. Cu acel prilej, a avut loc dezvelirea bustului martirului Haralambie Balamace, din incinta bisericii. La 28 octombrie, Simion C. Mândrescu a vizitat comuna Pleasa, curat românească, cu o școală primară complet românească, așezată în vârful munților din apropierea Corcei, unde diplomatului român i s-a făcut „o primire nespus de frumoasă, tot satul, bărbați și femei, fiind în costume naționale românești".
Într-un alt raport, din 16 noiembrie 1925, privind situația culturală a românilor și demersurile făcute pe lângă autorități, pentru redeschiderea școlilor de la Tirana, Durazzo, Elbasan, Berat, Premet, Fieri, în care deznaționalizarea avea loc, „cu pași repezi", unde din cele 17 școli pe care românii albanezi le-au avut, sub dominație turcă, au mai rămas doar trei, la Corcea, Pleasa și Sipsca, dar și acestea „fără vlagă", românilor, preoților, credincioșilor, fiindu-le frică să apară, ca români, până și în rugăciunile lor către Dumnezeu.
Asta era situația pe care diplomatul Simion C. Mândrescu a găsit-o la sosirea lui în Albania. Era motivul esențial pentru care cerea deschiderea de școli pentru frații noștri din Albania, chestiune tratată, în special, chiar cu președintele albanez - Ahmed Zogu, cerință care trebuia statuată printr-o lege specială, în cazul școlilor de la Tirana, Durazzo, Berat, Premet, Fieri.
Era vorba despre un program cultural, „un fundament de înviorare națională, într-un moment în care, în Parlamentul albanez s-au auzit cuvinte destul de măgulitoare la adresa muncii diplomatului Simion C. Mândrescu în Albania. Spunea diplomatul: „De un timp încoace se face o mare propagandă, atât din punct de vedere religios, cât și din punct de vedere școlar."
La 8 iulie 1926, prin trei memorii confidențiale, adresate ministrului Instrucțiunii Publice și Ministerului Afacerilor Străine, Simion C. Mândrescu concepea un program pentru „ridicarea economică a românilor din Albania, prin navigație, schimb de mărfuri: măsline, untdelemnuri, tutunuri de cea mai bună calitate.
Toate aceste informații esențiale, atât de utile, fac parte dintr-un proiect realizat, în anul 2010, sub egida Bibliotecii Metropolitane București și a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, având-o coordonatoare de proiect pe prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu.
Acesta a fost diplomatul, mare patriot român, Simion C. Mândrescu, „cel mereu în tratative bine gândite, pentru românii albanezi, printr-o înșirare de fapte, mereu cu îndârjire și dispreț de greutăți, pe care numai un ardelean le poate duce, cu încredere în viitorul țării (…), pe întâi părtași și pregătitori ai Unirii de la 1 Decembrie 1918. (…) Domnul Simion C. Mândrescu - scria Alcibiade C. Diamandi - are mulțumirea rară a omului care și-a împlinit, până la capăt, o strălucitoare datorie, ca ministru plenipotențiar al României în Albania".
El va rămâne, pentru toți, ministrul-profesor, o dovadă de „romantică dragoste de neam și țară, care merită o binemeritată recunoștință"!
