“Grosimea zidurilor Cetăților Medievale Fortificate din Ardeal ne vorbesc de frica celor care le păzeau și le locuiau!”
O mică încăpere “decupată” în cărămida și piatra de râu a zidurilor groase, ca de fortăreață, de pe latura principală a Cetății Țărănești a satului sibian Slimnic, mai amintește și astăzi de așa-zisa “cameră a împăcării”. Așa se numea acea cămăruță unde, încă din secolul al XV-lea, potrivit obiceiului comunităților săsești, erau “întemnițați” soții certați. Aceștia, dacă se plângeau preotului evanghelic și “Sfatului bătrânilor” că nu mai pot conviețui împreună, erau nevoiți, mai întâi de toate, să facă acea dovadă în fața întregului sat. În sensul de a locui împreună, în acea mică încăpere, vreme de cel puțin trei zile și tot atâtea nopți. Acolo, având la dispoziție doar strictul necesar din cele trebuincioase traiului zilnic: mâncare și apă (aduse de părinți sau rude), un singur pat, o singură farfurie, o singură lingură de lemn și o singură cană de lut ars. Precum și o găleată pentru nevoile zilnice. După o astfel de ședere, între cei patru pereți ai “celulei”, preotul luteran, iar mai târziu cel evanghelic, însoțit de reprezentantul “Sfatului Bătrânilor Satului”, stăteau de vorbă cu cei doi soți dacă nu cumva, între timp, și-au schimbat hotărârea de a se despărți și dacă nu doresc să se împace pentru totdeauna. Și, de cele mai multe ori, răspunsul celor doi era în favoarea împăcării. Dovezile cele mai elocvente găsindu-le descrise în hrisoavele bisericii și în cele ale obștei comunității sătești. Ca urmare, doar o singură căsnicie s-a destrămat oficial în ultimele trei secole ale epocii medievale! Unde mai pui și faptul că dacă socoteai filele din calendar, la fix nouă luni după șederea în “camera împăcării”, femeia, dacă era tânără și sănătoasă, aducea pe lume un urmaș făcut din acea “dragoste a împăcării”! Apoi, “gurile rele” , nu numai din Slimnic, dar și din Sibiu și din satele învecinate, spun că o astfel de “temniță pașnică” ar fi utilă și în zilele noastre, pentru că numărul divorțurilor cuplurilor soț-soție tinde să depășească pe cel al cununiilor și botezurilor. Cu precizarea că astfel de “cămăruțe” au funcționat, cu rezultate bune, vreme de 300-400 de ani, și în incintele fortificate ale cetăților și bisericilor evanghelice, ocrotite de UNESCO, din Biertan, Moșna, Nemșa, Criț, Valea Viilor-Vorumloc și Alma Vii, din bazinul hidrografic al râurilor Târnava Mare și Hârtibaciu, așezări situate la jumătatea drumului dintre Sighișoara, Dumbrăveni, Mediaș, Copșa Mică și Agnita. Numai că timpul de împăcare și de așteptare a așa-zisului verdict era dublu, față de cel din Slimnic, soții certați rămânând “întemnițați” vreme de șase zile și tot atâtea nopți.
