Vasile Netea și-a iubit extrem de mult locurile natale, locurile unde a cunoscut bucuriile copilăriei. S-a identificat cu zona din care provenea. A iubit satul Deda în care s-a născut, a iubit oamenii de aici, biserica, prietenii, rudele, obiceiurile, tradițiile, el revenea în satul natal, ori de câte ori avea ocazia, cu mare bucurie. Putem spune că Vasile Netea a fost un dedean adevărat.
Acest lucru reiese și din modul în care distinsul cărturar și istoric amintește și vorbește în “Memoriile” sale despre localitățile aparținătoare comunei Deda. Volumul de “Memorii” a lui Vasile Netea a apărut în anul 2010, sub auspiciile Fundației Culturale “Vasile Netea”, al cărei harnic președinte este Dimitrie Poptămaș, care a dus greul pentru apariția acestei lucrări care este de-a dreptul monumentală. Volum de “Memorii” al lui Netea se constituie pe drept cuvânt într-o lucrare memorabilă, care poate fi studiată amănunțit și care oferă informații extrem de importante. Citind și studiind volumul de “Memorii” al cărturarului dedean Vasile Netea, se poate observa modul atent în care distinsul cărturar prezintă diferite situații, momente istorice, evocă diferite personalități ș.a.
În “Memorii”, Netea vorbește despre Deda și împrejurimile sale în cuvinte extrem de elogioase, în termeni admirativi. Vorbind despre Deda, Vasile Netea folosește deseori expresii precum: “era dedean de-al meu”, “era din Deda mea”, “era de la mine din Deda”, “era consătean de-al meu”. Din aceste cuvinte frumoase reiese clar modul în care Netea se identifică cu Deda, cu frumoasa sa localitate natală. Netea vorbește și despre oameni ai locului, spunând de exemplu de “Traian Marcu, de la mine din Deda”.
Vasile Netea amintește în “Memoriile” sale de diferite persoane, cum ar fi spre exemplu: Aurelian Borșianu, legătura dintre Aurelian Borșianu și Victor Radu, de la Morăreni, amintește de discuția sa cu Antal, vorbește de Viorel Borșianu de la Deda, vorbește pe larg de episodul cu Octavian Goga, într-o zi de duminică, când acesta se afla în campanie electorală. Este vorba de acel moment, mai puțin plăcut, când Goga a fost apostrofat de un cetățean din Deda, iar tânărul Vasile Netea a fost cel care a dres situația, a recitat din poezia lui Goga, iar lucrurile s-au liniștit. Amintește Netea, de asemenea, de Gala Galaction, care a făcut o excursie pe Valea Mureșului, prin Toplița-Deda-Suseni-Reghin-Târgu-Mureș.
Vasile Netea vorbește și despre anumite tradiții și obiceiuri din zona sa natală. Astfel, povestește despre spectacolele populare care se țin în diferite comune: Deda, Răstolița, Lunca Bradului, Toplița; vorbește despre jocurile populare de la Deda, cum ar fi, de exemplu, jocul “de-a lungul”, vorbește despre Târgul Rusaliilor, care se ține la Deda, Rușii-Munți și Podășel.
Iată cât de frumos vorbește Netea despre localitatea Deda, în alt loc din “Memoriile” sale: “Orice întoarcere la Deda a fost, de-a lungul anilor, un moment de bucurie, de fericire. Deda era satul în care m-am născut, satul copilăriei mele, satul primelor mele visuri și a primelor succese. Aici îmi locuiau părinții, al căror unic fiu eram. Mama, fire esențialmente duioasă, mă adora. Ea determinase trimiterea mea la școală, «dominarea» mea. Tata era mândru de mine și de ascensiunea mea”. Câtă dragoste pentru Deda cea natală, pentru părinți și pentru casa părintească! Acesta a fost Vasile Netea, un om care și-a iubit enorm părinții care i-au dat viață, l-au crescut, l-au educat, și-a iubit casa părintească, satul natal cu toate obiceiurile, rânduielile și tradițiile lui.
Vasile Netea amintește în “Memoriile” sale și despre localitatea Filea, de unde provenea soția sa Lucreția, care era fiica preotului George Cazan din această frumoasă localitate, care este despărțită de localitatea Deda, doar de mărețul râu Mureș. Netea vorbește și despre baladele culese din Filea, despre manifestările cultural-artistice în multe alte sate, precum și în Filea, despre jocurile populare, în special învârtita. Netea mai spune că filenii, în general, sau tinerii din Filea, în special, erau foarte talentați la jocuri populare.
Vasile Netea vorbește și despre muzicanții populari de la Filea, spre exemplu de Maxim Cacula, care cânta foarte frumos din clarinet, iar atunci când acesta a trecut la cele veșnice, soția a dispus ca instrumentul să fie îngropat cu muzicantul, pentru ca nimeni să nu mai cânte cu el. Amintește Netea și de Victor Moldovan - Harapu, urmat de fiul său Albertuca.
Netea relatează și un episod trist legat de o vizită a sa la Filea. El se oprește pe podul de peste Mureș, care desparte localitățile Deda și Filea, privește cu tristețe Mureșul și ridică ochii și se uită și la Scaunul Domnului, gândindu-se că nu are să le revadă prea curând. Erau momentele de după odiosul Diktat de la Viena din 30 august 1940, când el a trebuit să se refugieze la București.
În “Memoriile” sale, distinsul cărturar Vasile Netea vorbește și despre localitatea Bistra-Mureșului, amintind aici de Munții Călimani, de Valea Bistrei. Vorbește despre Ștefan Pășcan de la Bistra, despre studentul Traian Marcu de la Deda Bistra, despre spectacolele populare care se țineau la Bistra.
Descriind satele din jur, satele care fac parte din comuna sa natală sau alte sate de prin împrejurimi, Netea se referă și la localitatea Pietriș, cu realitățile ei, tradițiile ei, oamenii ei, vorbește despre obiceiurile populare, despre jocuri și, de data aceasta, îi reține atenția jocul popular numit învârtita.
Iată, cât de frumos relatează Netea în “Memoriile” sale, despre localitatea sa natală, Deda, despre localitățile din împrejurimi. Deda a fost întotdeauna în sufletul lui Vasile Netea, a fost locul copilăriei sale, locul unde a cunoscut bucuriile copilăriei, ale tinereții alături de cei dragi. Ori de câte ori avea ocazia, revenea cu mare drag pe meleagurile natale, se bucura de orice clipă petrecută pe pământul natal.
