“LITERATURA ÎMI OFERĂ POSIBILITATEA SĂ VISEZ, SĂ CĂLĂTORESC ÎN TIMP ȘI SPAȚIU”

Distribuie pe:

Septembrie 2021. A reînceput școala. Eu intrasem în clasa a VIII-a și, undeva în subconștientul meu, știam că trebuie să dau un examen important la sfârșitul anului. Dar, deocamdată, eram în culmea fericirii, căci îmi revedeam colegii - având în vedere că nu mă întâlnisem cu majoritatea dintre ei din martie 2020 - îmi revedeam diriginta, profesorii și sala de clasă. După festivitate, reintrasem în rutina - parcă nouă - de a merge la școală. Ei bine, această rutină a durat nu mai mult de trei săptămâni, pentru că restul semestrului I l-am făcut online. Perioada online a avut, ca orice altceva, părți bune și părți rele. Cele bune au fost, spre exemplu, momentele când puteam mânca în ,,clasă'', profesorii nu mă mai ascultau din lecțiile de zi, puteam să devin ușor incognito, o pată pe ecranul profesorului, sub aceasta scriind numele meu. A fost ușor să ne desfășurăm orele, pentru că aveam același orar pe care îl aveam și la școala fizică.

După cum spuneam, au fost si părți rele. Aș putea nominaliza microfonia, momentul când Google a cedat pentru o perioadă scurtă de timp (bine că terminasem orele!), momentele când șeful întâlnirii îți închidea microfonul sau te elimina din întâlnire (din greșeală sau nu, nu știu), ori când un dispozitiv de mare folos ți se strică și primești altul în care te și vezi anapoda și trebuie să strigi ca să te auzi în întâlnire, iar profesorii trebuiau să verifice de vreo trei ori dacă se vede prezentarea.

Mereu mi-a făcut plăcere să lucrez la Limba și literatura română (sau de cele mai multe ori). Ea este alcătuită - după cum îi spune și numele - din Bătrâna literatură ce îmi oferă posibilitatea să visez, să călătoresc în timp și spațiu, să îmi fac prieteni fictivi, dar și din viața reală, având interese comune cu ale mele; și din Gramatica tânără, care, chiar dacă eu continui să folosesc limba vorbită în viața de zi cu zi, ea tot mi-a corectat-o, atenționându-mă, de exemplu, să nu mai folosesc pleonasme.

Nu pot spune că am o carte preferată. E greu. Dar am citit niște cărți mai demult sau mai recent ce mi-au atras atenția, mi-au plăcut în mod special, mi-a plăcut textul, povestea pe care o spun, nu au fost uitate în oceanul minții mele.

Astfel de cărți ar fi seria de patru volume, imediat cinci, a lui Ransom Riggs, “Miss Peregrine”, desfășurându-se în contemporana Americă și în diverse perioade istorice ale Marii Britanii, la acțiune participând personaje fabuloase, unele menite să te încânte, altele să îți dea coșmaruri și fiori pe șira spinării.

Îmi mai vine în minte “Hoțul de cărți”, de Markus Zusak, având o ecranizare cu același nume. Acțiunea are loc în Germania nazistă, naratorul fiind însăși Moartea. Este vorba despre o fetiță, care împreună cu fratele ei au fost încredințați spre îngrijire unei familii mai în vârstă, dar mai înstărite. Fratele ei moare, însă pe drum. Pe parcursul cărții, Liesel descoperă frumusețea lecturii, prietenia, pericolul, războiul și moartea.

Seria de cărți “Cronicile familiei Kane”, scrisă de Rick Riordan, mi-a plăcut deoarece dezvoltă, cu umor, multă aventură și text ușor de citit (perfect pentru un adolescent), un subiect ce mă preocupa la vremea când am citit-o: mitologia egipteană. Personajele îți fac cunoștință indirect cu cele mai importante instituții de pe vremea Egiptului Antic, obiceiuri ale oamenilor simpli din acea vreme și, bineînțeles, cu cei mai importanți și mai puternici zei egipteni.

O alta ar fi “Din capul meu”, de Sharon M. Draqer, în care o fetiță cu dizabilități dovedește lumii că nu ceea ce este în exterior contează, ci ceea ce este în interior și că fiecare persoană are ceva de zis. În mare, concluzia din această carte ar putea fi că fiecare are câte o problemă.

Trebuie obligatoriu să menționez “Sherlock Holmes”, de Sir Arthur Conan Doyle, în care mi s-a părut absolut genial modul de scriere al autorului și cum detectivul trăgea concluziile, cum rezolva mistere, dispariții, crime. Mi-a plăcut și loialitatea ajutorului și prietenului său, doctorul Watson.

Prin urmare… Prin urmare, iată-mă în semestrul al II-lea, la școala fizică, fiind înconjurată de colegi și de profesori (care acum ascultă din lecția de zi) și iată că am reușit să enumăr niște cărți din câteva domenii (fantasy, istorie, smart, polițiste și chiar clasice), din multitudinea de titluri pe care o aveam la îndemână. Sper să găsiți aici un titlu sau un autor pe care să îl citiți!

 

Lasă un comentariu