* “Cu cât un popor este mai adăpat de cultură, cu atâta simte mai mare trebuință de a se îngriji pentru îmbunătățirea stării sale, prin urmare, cu atâta pune mai mare preț pe acele lucruri din care-și vede izvorând bunătatea și înflorirea sa materială. Și din contră, cu cât un popor este mai îndepărtat de cultură, de inima minții celei sănătoase, cu atât se mulțumește cu mai puține, cu atâta prețuiește toate lucrurile materiale mai puțin și cu atâta îl și îmboldește mai rar acel sentiment natural de a se îngriji pentru viitor în privința națiunii sale și a celor ce se numără în a lui cuprins”.
Andrei Mureșan (1816-1863), poet revoluționar român din Transilvania-România, filosof, teolog, profesor și patriot adevărat.
***
* “Adevăratul rost al culturii poporului român este transformarea lui într-o unitate națională, o unitate superioară spiritual socială. “Cultura” așa înțeleasă formează spiritul de comunitate, conștiința valorilor naționale, conștiința de solidaritate națională. “Cultura” trebuie clădită pe specificul național, care trebuie cercetat pe metoda monografică sociologică. Cultura adevărată constă în făurirea omului lăuntric și în facultatea de a pune în viața istorică a “totului social”, ca membru activ. Punând cultura în sufletul mulțimii, deschidem calea luminii adevăratei omenii”.
Dimitrie Gusti (1880-1955), filosof, sociolog, istoric, voluntarist, etnolog român. Membru de onoare al Academiei Române din 1919, apoi președintele acesteia. Membru fondator al Muzeului Satului.
***
* “În America de Nord și Australia mai există și acum stepe și câmpii nesfârșite de pășuni și de iarbă unde sute de milioane de animale trăiesc și se hrănesc. Acestea sunt în pericol atunci când datorită căldurilor mari și a vânturilor puternice izbucnește câte un foc; atunci pier arse multe vietăți. Pentru a evita aceste catastrofe, oamenii au făcut din loc în loc, așa-numitele - preerii - locuri unde iarba a fost săpată și în jurul acelui loc, s-au săpat șanțuri, ca în felul acesta focul să nu ajungă acolo, iar animalele să se poată refugia”.
“Pentru noi, creștinii, este un foc al păcatelor, care ne arde și mistuiește sufletele; în același timp există însă și o - preerie sufletească - care ne protejează de pericolul păcatelor. Acesta este Iisus Hristos cu legile Lui; cu dreptatea Lui; dacă ne găsim refugiul nostru aici, vom scăpa de focul mistuitor al iadului”
P.S. Pildele lui Solomon cap. 3, vers. 7-10: “Nu fii înțelept cu ochii tăi; teme-te de Dumnezeu și fugi de rău; Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău și o înviorare pentru oasele tale. Cinstește pe Domnul din averea ta și din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitnițele tale se vor umple de grâu și mustul va da afară din teascurile tale”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
