La Muzeul de Etnografie “Anton Badea” din Reghin a avut loc vernisajul expoziției “Cămașa cu ciupag - de la câmp la veșmânt”, dedicată Zilei Iei (24 iunie). În cadrul expoziției sunt expuse mai multe cămăși cu ciupag roșu din colecție, trei dintre acestea făcând parte din tezaurul național.
“Sunt expuse 11 cămăși cu ciupag, dintre care trei fac parte din tezaurul național. Cele mai vechi datează din secolul XIX (6 cămăși), din Zona Mureșului Superior, Câmpia Transilvaniei și Valea Gurghiului. Cămașa cu ciupag este o cămașa de tip carpatic, încrețită la gât, componentă a costumului tradițional românesc, cel mai vechi care s-a purtat în Transilvania, împreună cu catrințele cu trup vânăt. Cămașa cu ciupag este realizată din in sau cânepă, combinată cu bumbac, iar elementul decorativ principal este ciupagul, în formă de trapez amplasat sub gulerul cămășii, cusut printr-o tehnică veche - pe muchiile crețurilor, cu motive predominant geometrice. Expoziția prezintă prin fotografii de arhivă etapele de cultivare și prelucrare a cânepii”, a declarat, pentru Agerpres, Roxana Maria Man, directorul Muzeului Etnografic “Anton Badea” din Reghin.
Cămășile cu ciupag roșu sunt specifice portului popular cu trup vânăt, întâlnit doar pe Valea Mureșului Superior și în câteva localități din Câmpia Transilvaniei, ciupagul fiind partea de sus a iei, din zona gâtului, care are cusături deosebite, de culoare roșie.
Expoziția de la Reghin a fost deschisă în data de 24 iunie, de Ziua Iei, și va putea fi vizitată până în 31 iulie.
Vizitatorii expoziției vor putea admira, între cele 11 cămăși cu ciupag, pe cea de pe Valea Mureșului Superior, din localitatea Pietriș Vale, din 1893, din pânză de bumbac, cu dantelă și mărgele, țesută în două ițe, încheiată cu acul și cu broderie plină, dar și pe cea din 1871, provenind din aceeași localitate, pe pânză de bumbac, cu dantelă, țesută în două ițe, încheiată cu acul, cu broderie plină și brodată pe crețuri. Cămășile din expoziția de la Reghin provin din zona Văii Gurghiului, de la Hodac și Ibănești, de pe Valea Mureșului Superior, de la Pietriș, Idicel Sat și Săcalul de Pădure, și de pe Câmpia Transilvaniei, de la Logig.
Două dintre cămășile de tezaur provin de la Logig, ambele sunt de la începutul secolului XX, una este din pânză de bumbac și cânepă, cu dantelă, țesută în două ițe, brodată pe crețuri, cu broderie plină, încheiată cu acul, iar a doua este de pânză de bumbac și cânepă, cu dantelă, țesută în două ițe, brodată la fir, brodată pe crețuri.
A treia cămașă de tezaur, de la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX, provine din localitatea Săcalu de Pădure, este din pânză de bumbac, cu dantelă și mărgele, țesută în două ițe, cu broderie plină, cusută pe dos.
Pe lângă ornamentul de la gât, care ține trupul cămășii, unele cămăși au și un decor pe mânecă la șirul peste cot realizat în alt punct de coasere, în punctul pe scris, și decorul care marchează cheițele de pe mânecă. De asemenea, încrețuri (ornamentații ale mânecii la cămășile populare femeiești) se mai regăsesc și la volanul cămășii și pe brățara cămășii.
În colecția Muzeului de Etnografie “Anton Badea” din Reghin mai există și câteva cămăși cu ciupag de culoare neagră, specifice văduvelor, dar marea majoritate sunt cele cu ciupag de culoare roșie.
Muzeografii arată că la catrința cu trup vânăt, broderia se află în partea de jos, dispusă în registru compact, dar nicio catrință nu seamănă cu cealaltă, fiecare având alt decor, alte motive, doar trupul catrinței este același.
La fel și cămășile, nicio cămașă nu seamănă una cu cealaltă, fiecare cămașă având ornamentul ei, chiar și punctul de coasere diferă. Astfel, pe o cămașă putem întâlni trei sau șase puncte de coasere - peste fire, în încreț sau brodat în încreț. (sursa: Agerpres)
