Lordul Bertrand Russell (1872-1970), eminent gânditor britanic al secolului XX, filosof, matematician, logician și laureat al Premiului Nobel pentru literatură, a studiat starea de spirit a oamenilor, identificând sursele principale ale tristeții și concluzionând că nefericirea noastră se datorează îi foarte mare măsură unor viziuni greșite asupra lumii, a unei etici greșite și a unor obiceiuri de viață greșite.
“Aceste greșeli distrug entuziasmul și apetitul pentru lucrurile posibile de care depinde în cele din urmă toată fericirea, fie a oamenilor, fie a animalelor. Pentru a elimina nefericirea inutilă, trebuie să o plasăm pe tărâmul practic al rezolvării problemelor vieții, prin descompunerea ei în bucăți ușor de gestionat”, scria Bertrand Russell, citat de g4media, în lucrarea “Cucerirea fericirii”.
El a împărțit nefericirea inutilă în mai multe categorii de erori comune, soluția fiind rectificarea fiecăreia dintre ele.
Pesimismul la modă - Russell afirma că oamenii care se considerau luminați aveau tendința de a fi negativi și pesimiști, ba chiar erau mândri de acest lucru. Erau foarte concentrați pe tot ceea ce era greșit în lume și credeau că nu mai există nimic pentru care să trăiască. Filosoful ia în derâdere această atitudine, pe care o considera o îngâmfare patetică ce ar trebui abandonată: “Pentru cei care își fac griji că acest lucru înseamnă abandonarea realismului cu privire la adevăr, s-a demonstrat că pesimismul poate distorsiona percepția realității”.
Comparația socială - Russell se revoltă împotriva concurenței, observând că de ceea ce se tem cei mai mulți oameni nu este căderea în sărăcie, ci că nu vor reuși să își eclipseze vecinii. Problema aici nu este că suntem competitivi în sine, ci că ne evaluăm valoarea pe baza a ceea ce au și fac alții.
Pe lângă faptul că ironizează această tendință de a ne baza autoevaluarea pe comparație, Russell sugerează o soluție: “În loc să te uiți la ceea ce are vecinul tău și să te simți plin de resentimente, mai bine concentrează-te pe ceea ce ai tu și simte-te recunoscător. Nerespectarea acestui sfat duce la următoarea eroare”.
Invidia - Invidia descrie starea de a fi nefericit nu pentru că tu ai puțin, ci pentru că altcineva are mai mult. Deși aceasta este o sursă uriașă de nefericire inutilă, ea este și o trăsătură pe deplin umană, dar lăsată necontrolată este asociată cu depresia, ostilitatea și rușinea. Invidia este și ridicolă, mai ales atunci când este îndreptată spre cei ale căror realizări le admirăm.
Remediul? “Oricine dorește să sporească fericirea umană trebuie să dorească să sporească admirația. Cu alte cuvinte, căutați oameni care excelează în moduri în care v-ar plăcea și dumneavoastră, și înlocuiți resentimentele cu o apreciere sinceră”.
Evitarea plictiselii - “Suntem mai puțin plictisiți decât erau strămoșii noștri, dar ne temem mai mult de plictiseală, ceea ce ne determină să căutăm din ce în ce mai multe surse de distragere a atenției.
Soluția nu constă în mai multă distracție, ci în mai puțină. Trebuie să încetăm să ne temem de plictiseală și să ne simțim confortabil cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru, indiferent dacă este incitant sau nu”, afirma Russell.
Confruntarea cu frica - Anxietatea clinică este una dintre cele mai frecvente tulburări psihice din prezent. Russell credea că anxietatea își are rădăcinile în teama de “un pericol pe care nu suntem dispuși să îl înfruntăm”.
Leacul lui Russell pentru aceasta este să ne numim frica și să ne gândim la ea în mod rațional și calm, dar cu mare concentrare, până când ne este complet familiară. Un alt mod de a exprima acest lucru ar fi recomandarea terapiei de expunere, care îi antrenează pe pacienți să se confrunte deschis cu sursa fricii lor, astfel încât să înceapă să se simtă mai puțin amenințați.
Vinovăția fără sens - În opinia lui Russell, vinovăția este sentimentul pe care tindem să îl experimentăm atunci când ne simțim privilegiați în mod nejustificat în comparație cu alții. O versiune a vinovăției fără sens este “vina supraviețuitorului”, pe care oamenii o resimt atunci când o nenorocire care se abate asupra altora trece pe lângă ei. Un bun remediu în acest sens este simpla recunoștință.
Mania persecuției - Russell a criticat ceea ce a numit “mania persecuției”, în care cineva simte că este perpetuu victima ingratitudinii, a lipsei de bunătate și a trădării.
El susținea că, atunci când victimizarea este în mod fundamental modul în care te vezi pe tine însuți, acest lucru sporește nefericirea și autocompătimirea și stimulează furia și depresia. A recunoaște nedreptatea este corect și potrivit, dar a te auto identifica prea mult timp ca victimă și a interioriza acest rău te face nefericit.
Frica de opinia publică - “De regulă, cineva ar trebui să respecte opinia publică doar pentru a evita înfometarea și pentru a nu intra în închisoare, dar tot ceea ce depășește aceste necesități reprezintă o supunere voluntară față de o tiranie inutilă. Să nu ținem mereu cont de ceea ce cred ceilalți”, ne sfătuiește Russell.
Totuși, el nu spune că suferința este în sine rea, însă crede că prin corectarea erorilor din gândirea noastră putem evita nefericirea inutilă. (L.P.)
Lucreția Pop
