Suntem profund impresionați, simțim că ni se taie respirația atunci când o inimă încetează să mai bată, când privim înmărmuriți și neputincioși - chiar și numai în acțiunea unui film - acea linie izoelectrică plată însoțită de un țiuit uniform și parcă nesfârșit, semn că o viață s-a stins. O viață a unui părinte, a unei rude, a unui copil, a unui prieten sau coleg... Ne revoltăm parcă și nu înțelegem... De ce? Suntem parcă pierduți în acele clipe, suferim, ne pare rău, am vrea să putem sau să fi putut face ceva care să schimbe moartea... Durerea e parcă tot mai mare când vezi murind un tânăr, un copil, poate o fetiță mică sau un băiețel chiar înainte de a se naște...
Totuși, de prea multe ori însă și-n prea multe situații, durerea nu mai există și nici regretul, parc-am fi împietriți și lipsiți de înțelegere, fără să ne impresioneze aceeași linie plată a unei inimi zdrobite și fără viață după agonia acelei micuțe ființe umane de doar câteva săptămâni sau luni din pântecele mamei ei. O inimă ucisă prin avort fără milă... De ce?
Începerea vieții umane din momentul concepției este dovedită științific. Medicii cunosc cel mai bine acest adevăr încă din vremea studenției și totuși mulți dintre ei încalcă dreptul fundamental la viață al ființei umane practicând avortul. Aparatele ecografice tot mai performante din zilele noastre permit confirmarea vieții intrauterine prin evidențierea acesteia și posibilitatea de a asculta bătăile ritmice ale inimii încă de la 5-6 săptămâni de sarcină, iar mama își poate vedea micul copilaș în dezvoltarea lui pe ecranul ecografului. Avortul este un act violent îngrozitor, fiind contrar a tot ceea ce au învățat și învață studenții în medicină și împotriva menirii pentru care s-au pregătit atât de mulți ani.
Practicându-l medicii încalcă jurământul depus de a apăra viața umană din momentul concepției până la moartea naturală.
Consecințele avortului sunt mult mai ample decât ne-am putea imagina. Pe lângă distrugerea ființei umane lipsite de apărare, consecințele se răsfrâng asupra femeii, a familiei, asupra structurilor sociale, a sferei medicale, juridice și economice și asupra demografiei. Iată doar câteva dintre acestea:
Efecte secundare ale avortului asupra femeii: Complicații hemoragice; Complicații traumatice (perforația uterină); Infecții localizate sau generalizate; Tulburări ale ciclului menstrual; Sterilitatea; Infertilitatea; Sarcini extrauterine; Avorturi spontane la sarcinile ulterioare; Nașteri premature; Izo- imunizarea Rh; Sinechia uterină; Placenta praevia cu risc major de hemoragie; Creșterea morbidității și a mortalității perinatale.
Sindromul post-avort: Simptome similare unui șoc psihic după un accident; Tulburări de somn, scăderea capacității de concentrare, plâns necontrolat, tristețe, durere interioară, depresii, sentiment de vinovăție; Reacții emoționale puternice la auzul zgomotului unui aspirator, la privirea unui nou-născut, manifestate prin crize nervoase, teamă, furie; Inhibarea vieții emoționale, tulburări grave ale aprecierii de sine, neîncredere în sine și în cei din jur, izolare socială; Întreruperea comunicării în cuplu, distrugerea relației cu partenerul, diverse tulburări sexuale; Abuz de medicamente, alcool, droguri; Tendință la suicid; Alte simptome.
Efectele avortului asupra structurilor sociale: Dezvoltarea unei atitudini pasive față de tragediile umane; Dispariția principiului de a ocroti copilul și pe cei slabi; Împietrirea emoțională în fața crimei și a violenței; Neconcordanță între convingerile personale și fapte; Promovarea eutanasiei și a eugeniei; Tendința de a planifica tot mai strict numărul nașterilor.
Efectele avortului asupra sferei medicale: Scade încrederea în relația medic-pacient și se compromite imaginea publică a practicii medicale; Medicina este nevoită să se conformeze unei moralități decăzute; Medicii vor adopta o atitudine defensivă și vor fi mai puțin dispuși să-i slujească pe cei în suferință; Persecutarea medicilor care apără viața; Denaturarea adevărului și îngrădirea publicațiilor care critică avorturile; Creșterea costurilor pentru sănătate prin creșterea numărului consultațiilor, a zilelor de spitalizare ca urmare a complicațiilor avortului, a proceselor, a bolilor psihice.
Efectele avortului asupra sferei juridice și economice: Legea nu mai servește ca linie directoare morală; Exercitarea constrângerii de a obține verdicte “corecte din punct de vedere politic”; Condamnarea nedreaptă a celor ce luptă pentru viață; Diminuarea eforturilor de a-i ocroti pe cei slabi; Creșterea neliniștii și a neîncrederii sociale; Pierderea încrederii în guvern și în sistemele de valori morale; Obținerea de profit financiar în urma uciderii copiilor nenăscuți.
Efectele avortului asupra demografiei: Îmbătrânirea populației; Crește împovărarea financiară pentru un număr tot mai mic de familii tinere; Genocid ca urmare a fetocidului; Problema nerezolvată a culpabilității duce la amplificarea dușmăniei între membrii societății; Creșterea tensiunilor între popoare și a inegalității dintre țările bogate și cele sărace.
Din nefericire, multe persoane nu sunt conștiente de riscurile avortului și nici de consecințele acestuia. În multe instituții în care se practică avortul nu este organizat un mod complex de informare a pacientei asupra dezvoltării sarcinii pe care o poartă, a riscurilor la care se expune când solicită avortul, nu se face consiliere psihologică, nu se alocă timp pentru a i se explica alternativele la avort. De ce? De ce nu sunt programe educative naționale care să permită educația în școli a tinerilor care se expun prematur riscurilor pe care le implică debutul precoce al vieții sexuale, pentru prevenirea consecințelor bolilor cu transmitere sexuală și a avortului pe care tinerii le-ar putea avea? Cred că sunt încă multe întrebări fără răspuns... Poate ne-ar fi putut răspunde oameni care ar fi ajuns de seamă, cu diferite profesii, dar iubitori de viață dacă ar fi trăit și nu ar fi fost uciși prin avort alături de alți peste 20 de milioane de copii nenăscuți în ultimii 50 de ani, în România. Poate soarta noastră ar fi fost mai bună... nu vom ști niciodată.
Marșul pentru viață, devenit tradiție și în România, este un marș în numele celor care nu mai sunt, în numele celor care sunt în pericolul de a fi uciși prin avort, este un marș al apărării inocenței, al încurajării mamelor pentru a da naștere vieții, este un marș al speranței și al iubirii pentru viață.
As. univ. dr. Caterina-Miladi Grif - medic primar obstetrician-ginecolog Clinica Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Județean Tg. Mureș
