Din păcate, informațiile care ajung la noi zilnic includ știri despre acte antisociale grave care ne îngrozesc, întrebându-ne cum e posibil ca unii oameni să le facă atât de mult rău semenilor. Psihologul Gabriela Culda a explicat pentru adevarul.ro unde se naște violența, de ce încalcă infractorii normele sociale și care sunt motivele pentru care un om alege să le facă rău semenilor lui.
Genetica - Mai multe studii ale psihologilor arată că violența sau agresivitatea este, clar, un comportament generat de gândurile și emoțiile noastre. Astfel, agresivitatea poate fi generată de emoții precum furia, anxietatea, gelozia sau invidia, dar oamenii diferă, unii fiind mai agresivi decât alții.
Explicațiile pot veni fie din diferența lor temperamentală, genetică, de predispoziția spre a fi furios, fie la nivel de inhibiție a emoției. O persoană se poate manifesta mai agresiv decât alta pentru că temperamental este mai predispus spre emoții ce pot genera comportament agresiv sau două persoane similare temperamental pot să difere la nivelul agresivității pentru că una își poate inhiba comportamentul agresiv și cealaltă nu știe cum sau nu găsește motive pentru care să nu fie violent.
“Genetica predispune, însă mediul și educația șlefuiesc comportamentul. Infractorii, înainte de toate, sunt oameni și funcționează exact la fel ca oricare dintre noi” afirmă psihologul.
Motivația - Specialiștii consideră că fiecare comportament este rezultatul unei analize (de cele mai multe ori, implicită) dintre costuri și beneficii. Cei care comit o infracțiune fie au beneficii suficient de motivante, fie costul de a se abține de la a săvârși fapte penale este prea mare. Ei înțeleg că pedeapsa penală este de natură a spori aceste costuri și de a reduce din beneficii (de exemplu, în cazul confiscării bunurilor provenite din infracțiuni).
Însă, când pedeapsa este incertă și plasată undeva în viitor, ea are toate premisele să fie considerată de infractori un risc care poate fi ignorat și asumabil de cei care au beneficii imediate și sigure din comiterea unei infracțiuni (furturi, tâlhării).
Cei mai mulți dintre oamenii care nu comit infracțiuni nu sunt cei care nu o fac de frica pedepsei, ci sunt aceia care țin la valorile morale ce stau în spatele rațiunii normei sociale. Infracțiunile sunt încălcările cele mai grave ale normelor legale, iar când decizi să înfăptuiești o faptă penală nu încalci doar o lege cu care ești sau nu de acord, ci încalci în primul rând un principiu moral.
Infractorii pot fi împărțiți în două categorii: cei care nu și-au însușit niciodată un sistem moral de valori (care nu văd nimic greșit în a face rău cuiva) și cei care aleg să încalce regulile, deoarece sunt mult mai motivați de nevoile primare.
Piramida nevoilor - Psihologului și sociologului american Abraham Maslow a ierarhizat, încă de la începutul secolului trecut, nevoile umane. Acesta arată că nevoia de statut social și recunoaștere socială devine o prioritate abia după ce sunt satisfăcute primele trei niveluri - de hrană, de siguranță și de iubire (apartenență).
De aici rezultă că motivația pentru a respecta normele sociale implică două condiții necesare: însușirea sistemului moral și social de valori și satisfacerea nevoilor primare ce preced nevoia de statut și recunoaștere socială. Prin urmare, un program eficient de reabilitare a infractorilor ar trebui să formeze valori morale pentru condamnați și să îi învețe să își satisfacă nevoile primare fără să încalce normele sociale.
Totul se învață - Psihologii consideră că, atât comportamentul infracțional, cât și cel moral se învață. “Este vorba despre o învățare prin modelare, mai ales când se formează identitatea omului, de la mentorii aflați în jurul nostru, aleși din rândul familiei, prietenilor, anturajului.
Așa se întâmplă că pentru unii dintre noi ajunge să fie un ideal cultura vastă, educația bună și arta, iar pentru alții dintre noi ajunge să fie un ideal a face bani din nimic, a fi șmecher, a fi cel mai puternic fizic (nimeni nu mă bate).
Astfel, pentru a fi un model social trebuie să fii cel puțin expus la un alt model social, la un mediu sănătos. Este irealist să ne așteptăm de la un copil crescut între infractori să își dorească să devină profesor sau medic. Nu știe cum ar putea deveni altceva decât ceea ce vede (cu ceea ce intră în contact). În termeni cognitiviști, unora le lipsesc cunoștintele procedurale pentru a fi un exemplu social”, explică psihologul.
Consecința abuzurilor din copilărie - Unele studii psihologice au demonstrat că multe dintre comportamentele infracționale sunt consecința abuzurilor din copilărie, a lipsei de educație și a reglării emoționale deficitare.
Totuși, odată format modelul social, cel ce vrea să se schimbe are nevoie de o pornire interioară în acest sens. “Omul este reticient la schimbare. Pentru noi, toți, modificarea anumitor valori și abaterea de la idealurile formate demult este un proces dificil și îndelungat”, concluzionează expertul. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: freepik.com)
