În Monitorul Oficial nr. 180, din 23 februarie 2022, a fost republicată Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, ce include modificările și completările aduse în domeniu prin Legea nr. 296/2021.
Astfel, în tot cuprinsul legii republicate, sintagma “stat de destinație” se înlocuiește cu sintagma “stat de primire”, definit ca orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, precum și oricare alt stat membru al Organizației Internaționale a Muncii.
În plus, interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare sau furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă, cu excepția cazurilor reglementate de legislația statului de primire.
De asemenea, în sarcina agenților de plasare a forței de muncă se instituie obligații suplimentare, printre care aceea de a se asigura că, anterior deplasării acestora, lucrătorii plasați la muncă în străinătate dețin toate documentele necesare accesului și exercitării dreptului la muncă în statul de primire și de a se asigura că lucrătorii plasați la muncă în străinătate beneficiază de timp suficient pentru studierea ofertelor ferme de muncă, anterior semnării contractelor, și că le-a fost explicat conținutul acestora, în detaliu.
Durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 5 zile, în cazul lucrătorilor aflați la prima mediere, iar în cazul lucrătorilor care, anterior, au mai beneficiat de servicii de mediere, durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 2 zile.
În cazul plasării în străinătate a unor cetățeni români fără îndeplinirea condițiilor cerute de lege, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii cetățenilor români în cauză, în baza documentelor justificative, dacă aceste costuri nu sunt suportate de către angajator.
În cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetățeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligați să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro pe lucrător, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume. (L.P.)
LUCREȚIA POP
