"Azi-noapte, la Prut, razboiul a-nceput„„


Categorie: Editorial
|
24-06-2011
Nr: 809
|
Autor: LAZAR LADARIU
|
1941-2011

"V-am fagaduit, din prima zi a noii domnii si a luptei mele nationale, sa va duc la biruinta! Sa sterg pata de dezonoare din Cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri! Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti dintotdeauna!

OSTASI,

Va ordon: Treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasul din Rasarit si din Miazanoapte! Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii vostri cotropiti! Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre! Plecati pe drumul biruintei lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au impus stramosii vostri cu lupta lor!

Inainte!

Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aici straja dreptatii si zid de aparare crestina! Fiti vrednici de trecutul romanesc�!� Acesta-i ordinul de lupta dat de maresalul Ion Antonescu in zorii zilei de 22 iunie 1941. "Ostasi, va ordon: treceti Prutul!�. In explozii de urale si in rafale de arme, soldatii treceau apa despartitoare de frati pe pamantul Mosiei Stefane, ocupata dupa notele ultimative ale Moscovei, din iunie 1940, in urma pactului secret RibbentropMolotov. Dupa 22 de ani de la Unirea Basarabiei cu RomaniaMama, in 1918, cizma bolsevica cotropise, din nou, pamanturile romanesti dintre Prut si Nistru. Zeci, sute de mii de frati basarabeni, saltati din asternut, in miez de noapte, luau drumul, pentru unii fara intorcere, al groaznicului "Pahod na Sibir�, multi albind cu oasele lor Golgota suferintelor pana in gulagurile Kolamei, Vorkutei si Magadanului, pana dincolo de Cercul Polar. Era vremea cumplitei infricosari sub amenintarea: "Cine limba lunga are zece ani taie la sare!�. Basarabia, "sora noastra cea mezina�, "furata, tradata mereu�, gemand sub "cnutul de calmuc�, isi traia suferinta sub cizma ocupantului bolsevic si a amenintarii cu deportarea in Siberiile de gheata. Fratii in suferinta trebuiau eliberati. Si a venit comanda, ca un tunet: "Ostasi, va ordon: treceti Prutul!�. Si l-au trecut!

"Azi-noapte, la Prut, razboiul a-nceput,/ Romanii trec dincolo, iara,/ Sa ia inapoi, prin arma si scut,/ Mosia pierduta asta-vara.// Mergem in campia Basarabilor,/ Plina de grane, plina de dor,/ Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,/ Mergem la lupta, bravi camarazi!�. Aceste versuri, devenite cantecindemn si imbarbatare, rasunau, in zorii zilei de 22 iunie 1941, prin satele de dincolo de apa Prutului. Cantec atat de drag fratilor nostri! Cantec atat de asteptat! Doar la Tiganca, in gand cu tara, cu Romania Mare, dorita refacuta si intreaga, precum la 1 Decembrie 1918, au cazut peste 1.000 de militari romani. Cateva sute au murit la Varzaresti si Nisporeni, in batalia de pe Dealul Morilor si de pe Valea Plangerii, numita si Valea Dolnei. Iata cum este descris sfarsitul luptelor de la Varzaresti, unde au cazut 178 de romani, la luptele de acolo participand, in anul 1941, si gradatul Alexandru Enache, salvat, ca printr-o minune, din mila lui Dumnezeu. El a fost scos, de un sanitar roman, dintr-un morman de cadavre, deoarece, povestea acesta: "Mai misca un deget!�. Cum arata locul, dupa cumplita, dramatica inclestare? "Toata valea era presarata de trupuri, multe fara maini, fara picioare, fara capete. Au incarcat mortii in carute si i-au dus la Varzaresti, unde satenii i-au inmormantat crestineste, le-au pus cruci, insa, la ordinul oficialitatilor comuniste, care au venit la conducere, mai apoi, crucile au fost smulse si duse, cu carele, la Nisporeni, ca sa faca un trotuar cu ele. Multi ani, pe acest loc (n.a. � unde au fost ingropati militarii romani) pasteau animalele� (Natalia Hadarca). In inaintarea ei, ulterioara, Armata Romana a dat batalii crancene, cu insemnate pierderi de vieti, la Odesa, in Stepa Calmuca, la Cotul Donului � Stalingrad, confruntandu-se, in cumplita iarna ruseasca, cu o soarta potrivnica, stiuta. Basarabia este presarata cu numeroase cimitire ale soldatilor romani, cazuti in bataliile din Al Doilea Razboi Mondial. Hotarat sa refaca, conform randuielilor crestinesti, acele locuri de odihna vesnica a celor cazuti pentru o Romanie intregita, eforturile Oficiului National pentru Cultul Eroilor s-au izbit, permanent, de zidul nepasarii, al refuzului si indaratniciei guvernarii comuniste de pe vremea lui Vladimir Voronin. Dupa cum se stie, in acest sens existand dovezi graitoare, cimitirele ostasilor romani de pe teritoriul Basarabiei au fost profanate, demolate, lasate in paragina, sub valurile vremii. Printre cele demolate, asupra carora s-a abatut dezastrul, ca pe vremea tatarilor sau a turcilor, nicidecum a crestinilor, a fost si Cimitirul Eroilor Romani din Chisinau. Intre vandalii si barbarii, din urma cu cateva secole, si cei care au urmat dupa reocuparea Basarabiei, despre care este vorba, nu-i nicio deosebire! Navalitorii pagani, in urma cu sute de ani, ardeau sate, ucideau. Navalitorii-eliberatori daramau biserici, le transformau in magazii si depozite, arestau, ucideau oameni nevinovati. Ocupantii se inversunau sa stearga orice urma de romanism, de credinta in Dumnezeu, de sentiment identitar. Si cum sa nu dea drumul tavalugului barbar, cand insi ca ei ar fi fost in stare � si putin a lipsit � ca pana si Biserica Sf. Vasile Blajenii, din Piata Rosie din Moscova, monument de arhitectura religioasa, sa fie demolata de acei rataciti, fara nimic sfant! Fara sa cunoasca limba si istoria basarabenilor, dorind Basarabia o gubernie sovieto-ruseasca, ei s-au pornit pe distrus tot ce le iesea in cale, asemenea acelui natang dintr-o povestire de Vasili Suksin, pornit, cu ura si indaratnicie, sa darame clopotnita unei biserici cu un cablu legat de tractor, pana ce si-a gasit moartea, pedepsit de Dumnezeu, plesnit in moalele capului tocmai de cablul supraintins, rupandu-se. Vandalismul bolsevic � cum spunea, recent, si fostul ministru al Culturii, Ion Ungureanu, intr-un extraordinar discurs tinut, recent, la Cimitirul Eroilor din Chisinau, aratand cu degetul spre "cuceritorii� ajunsi prin capitala Republicii Moldova � era atunci la ordinea zilei. Insa, cu toate crimele lor, comise cu sange rece, niciunul din stapanii, impunandu-se cu forta in casa gospodarului basarabean, n-a ajuns in fata judecatii Curtii Internationale de la Haga. Pe acei criminali, Curtea nu-i cauta! N-au comis ei, oare, crime impotriva umanitatii? In malaxorul barbariei lor, au spulberat pana si osemintele mormintelor! Sa nu uite ei: piatra blestemului celor nelasati sa aiba odihna vesnica ii va lovi drept in frunte! Sub otrava urii ii vor da gata, odata si odata, remuscarile tarzii.

Vandalizat a fost, de mana netrebnica, si Cimitirul de la Tiganca, raionul Cantemir, unde isi duceau somnul de veci peste 1.000 de soldati romani. "Timp de peste 60 de ani, mortii de la Tiganca n-au avut liniste. Cimitirul militarilor romani, cazuti in anul 1941 pentru eliberarea Basarabiei, a fost dezafectat de ocupantul sovietic, in urma unei campanii sustinute, de distrugere a lui. Crucile, smulse de la capataiul eroilor, au fost folosite pentru fundatia unui sovhoz. Oasele, spalate de ploi, au fost risipite pe toata valea de la Tiganca.� Dupa 65 de ani de la crancena batalie de la Tiganca, luptatorii din iunie 1941, veniti de pe cele doua maluri ale Prutului, s-au intalnit, de Ziua Eroilor, pentru a cinsti, in prezenta miilor de basarabeni, memoria celor cazuti acolo, ajunsi sa aiba o cruce la capatai. Cu greu, Cimitirul a fost reamenajat, prin grija autoritatilor locale, si reinaugurat, la 6 iunie 2006, in prezenta Regelui Mihai, revenit in Basarabia dupa 65 de ani de la luptele date aici, intre 4 si 15 iulie 1941, lupte grele ale Armatei Romane pentru eliberarea fratilor nostri. "Loc de reculegere in memoria zecilor de mii de romani cazuti in Campania din Est (iunie 1941 - august 1944), in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Cimitirul de Onoare Romanesc de la Tiganca are noua gropi comune, 142 de cruci, 11 placi de marmura, cu numele celor 830 de militari romani identificati, o troita, candele� (Eugen Tomac). Numai ca se vede ca treaba asta ii sta cuiva precum un cui in talpa si un arici in gat. Drapelul Romaniei, arborat alaturi de cel al Republicii Moldova, la poarta Cimitirului, a fost dat jos, rupt si calcat in picioare, de persoane necunoscute, in urma unei actiuni organizate, premeditate. Azi, traitori intr-un alt secol, primul din mileniul trei, stiut fiind ca noi, romanii, iertam, neam nascut crestin fiind, dar nu uitam, cuvine-se sa ne intoarcem cu gandul si la maresalul Ion Antonescu, barbatul care a preluat destinele Romaniei in momente atat de grele, tara fiind sfartecata, si in Vest, si in Est, si in Sud. Viteaz soldat, recunoscut inca din timpul Primului Razboi Mondial, Ion Antonescu "a fost atasat militar la Londra, sef al Marelui Stat Major si ministru al Apararii (1937-1938). Abdicarea lui Carol al II-lea l-a adus la conducerea statului. Pentru a recupera teritoriile pierdute in anul 1940, a angajat tara in razboiul impotriva URSS, continuat si dincolo de Nistru. Inlaturat la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu a fost predat sovieticilor, de catre comunisti, si, in urma unui proces, organizat dupa tipicul comunist, in anul 1946, a fost condamnat la moarte si executat.� Cei care iubesc adevarul, mai mult decat pe Platon, stiu ca destinul este, uneori, un amestec de lumini si umbre, pentru om, ca fiinta trecatoare. Dar mai stiu, prea bine, ca omul "fara protectie, fara nume, fara bani, care s-a urcat in Stat in cel mai inalt loc de conducere si de raspundere, a avut, ca unic gand, tara si refacerea frontierelor Romaniei Mari din anul 1918. Adica, refacerea frontierelor nationale! Cu capul sus in fata judecatii umane si a Justitiei Supreme, Ion Antonescu a ispasit, cu tragism, viata lui pe acest pamant. Dorind sa inmaneze sotiei ceasul aflat asupra lui, condamnat la moarte fiind, dorinta refuzata de cerberi, spunea: "Ai grija sa intorci ceasul la timp, sa nu se opreasca niciodata, in el va bate inima mea!�. Convins ca, doar in mormant, care va fi al celui fara de mormant, va gasi alinare, exclama: "Acolo va fi singura si dreapta rasplata!.... Nicio lacrima!�. Ion Antonescu nu are nevoie, prin timp, de avocati. Se apara singur! Ceasul istoriei nu poate fi oprit!

Romanii mureseni au dorit ca, dupa cele de la Slobozia, Bucuresti, Piatra Neamt, sa-i ridice maresalului, pe Bulevardul care-i purta numele, un bust, ca act reparatoriu, in semn de respect si pretuire fata de un adevarat barbat al neamului romanesc, brav ostas, dornic intregitor de tara. "Vigilenti� ca nu cumva sa fie batut un singur tarus in glia romaneasca, stramoseasca, fara stirea lor, dupa un narav mai vechi, dar atat de folositor lor, cei de la comanda UDMR au protestat. Ce mai conta vointa veteranilor de razboi din Targu-Mures, oamenii care au luptat, unii pe frontul din Est, altii pe cel din Vest, in cel de-Al Doilea Razboi Mondial? Adeptii jignirilor, arogantei, sovinismului patologic si agresiv, doreau sa-l impuste a doua oara. Nicio grija! Istoria il va aseza pe maresal in pagina de cinste aurita, acolo unde-i este locul! Si nu va trece mult timp si se vor implini, drept confirmare, cuvintele adresate, la ceas de mare cumpana, ca intr-o moarte verticala, sotiei sale, dupa ce rugamintea batranei lui mame primea refuzul Regelui Mihai I de Hohenzollern, de a fi gratiat: "Nu plange, Maria, ca au sa ma execute, caci va veni timpul in care istoria imi va ridica statuie la fiecare colt de strada!�. Celor care i-au refuzat un bust, in propria tara, le mai amintim o data cuvintele � convingere ale maresalului: "Daca as fi fost invingator as fi avut statui in fiecare oras al Romaniei!� Din pacate, in timp ce maresalului Ion Antonescu i se refuza ridicarea unui bust, invocandu-se si o naroada Ordonanta de Urgenta, data (se stie cum si de ce!) de ministrul Culturii de atunci, acad. Razvan Theodorescu, unui criminal de razboi, Wass Albert, intr-un continuu proces de "infrumusetare� a imaginii, i se dedica serate literare, festivitati si procesiuni cu lumanari, in curtea bisericilor romanocatolice din Reghin si a celei reformate din Lunca Mures, ridicandu-i-se busturi, i se tiparesc carti la o editura - "Mentor� - unde-i "partas�, substantial in procente, chiar vicepremierul Romaniei, Marko Bela. Noua, urmasilor, ne revine o datorie nationala � cinstirea eroilor, cult al acestui neam crestin. Lor, tuturor celor cazuti, in urma cu 70 de ani, pe campurile de lupta, pentru dezrobirea Basarabiei de ciuma rosie, tuturor celor care si-au dat tanara lor viata pentru dainuirea patriei eterne, a Romaniei intregite, le aducem prinos versurile din poezia savantului Nicolae Iorga - "Nu ne uitati!�: "Noi suntem multi, e codrul plin,/ De noi e plin muntele tot,/ In siruri crucile se tin,/ Pe gropi ce nu se mai socot.// Noi suntem multi: de vrei sa stii,/ Pofteste-n sate pe la noi,/ Unde o spuza de copii/ Ramasu-ne-au flamanzi si goi.//...// Dar, cum suntem din mosi-stramosi/ Deprinsi tot cu aceleasi sorti,/ Ne-am dus la moarte bucurosi,/ Si nu le cerem alte morti.// Romani am fost, cand am luptat,/ Pana la urma, neclintit,/ Crestini suntem, caci am iertat,/ Dormind acuma linistit.// Si dupa cate le-am facut,/ Noi mai simtim un singur dor,/ Al celor care s-au trecut/ Si n-au vazut isprava lor.// Si fiindc-am fost tot ce v-am fost,/ Cand ne-am facut al vietii rost,/ In bucuria voastra, frati,/ Nu ne uitati!�

P.S. Istoria neamului romanesc nu se scrie prin tradari, ezitari, prin macularea adevarului si evitarea realitatii. Ea se scrie prin implicare. Istoria, cu luminile si umbrele ei, trebuie aparata si respectata, nu insultata! Intr-adevar, ca si in cazul maresalului Ion Antonescu, in istorie si in viata unui om, sunt perioade si fapte discutabile, nu-i vorba, care trebuie cantarite prin vreme, prin echidistanta, prin nepartinire sau cu ambitii personale. Istoria nu se scrie, in nicio tara a lumii, prin ordonante de urgenta! Amfacut aceste precizari, conform opiniei si pozitiei echidistante a unui ziarist, de peste 50 de ani in aceasta meserie plina de responsabilitati. Spuneam, si cu alte prilejuri, ca istoria trebuie sa ne-o scriem noi, romanii! Prea ne-au scris-o toti Rollerii, cum au vrut ei, cu cerneala uneori a invingatorului vremelnic, care a fost ba rosie, ba verde, ba neagra!

  • George Bacovia - May 23, 2019, 10:54 pm
    Comunitatea romaneasca din Ucraina se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari in ceea ce priveste incalcarea drepturilor pe care le are in domeniul minoritatilor nationale. Desi in cadrul monitorizarii comisiilor mixte care au avut loc in regiunile Cernauti si Transcarpatia, diplomatii ucraineni au promis rezolvarea deficientelor existente la nivelul comunitatii romanesti, situatia acestora se inrautateste pe zi ce trece.

    Exista la nivelul comunitatii romanesti o teama acuta de a vorbi despre incalcarea drepturilor lor de catre autoritati, deoarece serviciile secrete din Ucraina sunt inca tributare regimului sovietic si uzeaza de metode “democratice” pentru corectarea celor nemultumiti, inclusiv prin concedierea acestora de la locurile de munca unde castiga o paine cinstita.

    ”Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie, alta cultura ii va inventa o alta istorie. Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decit un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tirziu, va muri de moarte naturala. Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramine undeva la un nivel inferior al cunoasterii, numai citeva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles apparent…”
    Dr. Napoleon Savescu

    Intrebare: Armata Romana in ce stadiu e?

    Alo Romania... Desteapta-te Romane in Spirit si Adevar!
    (Fapte nu vorbe goale)

    Ucraina este un stat artificial
    Din suprafata totala mai bine de 35 % apartin Russiei (e demonstrat si dovedit) partea de vest este rapita de la Polonia cca 25%, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud, Transnistria, Tinutul Hotin si Maramuresul istoric de la Romania, Zona Munkacs Ciop si Vinogradov de la Ungaria si partea de vest cu zona Ujgorod, de la Slovacia. Mai este inclusa, Galitia si tinutul in care locuiesc asa numitii "rusini" care nu se considera ucrainieni.
    Deci suprafata Ucrainei ar fi cam de marimea Belarus... iar populatia ucraineana cca 14-15 milioane. Asta este Ucraina Fratilor!

    Trupele Romane vor trebui sa apere cu arma in mana recucerirea teritoriilor romanesti aflate acum sub juristictie ucrainiana.
    Va fi razboi Fratilor... Ca vrem ca nu vrem Romania va fi implicata... se va ajunge la acest deznodamant... Razboi...
    De felul cum vom sti sa ne aparam asa vom supravetui ca Natiune.

    "Azi-noapte, la Prut, razboiul a-nceput,/ Romanii trec dincolo, iara,/ Sa ia inapoi, prin arma si scut,/ Mosia pierduta asta-vara.// Mergem in campia Basarabilor,/ Plina de grane, plina de dor,/ Si-n Bucovina cu manastiri si brazi,/ Mergem la lupta, bravi camarazi!

    "Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra" (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval